(36) Solitudine, 6 ianuarie 2023
Niciodată nu am reușit să scriu în cafenele. Deși nu se poate spune că n-am încercat. Întotdeauna sfârșesc prin a asculta conversația celor de la masa alăturată. Așa am auzit,…
Aici e cutia mea cu diapozitive. Sau caietul meu de amintiri, în care colecționez fragmente de călătorii, întâlniri, vise și imagini. Uneori și poeme. Cel mai des, dimineți leneșe de luni, discuții cu scriitori și oameni care mă inspiră, gânduri din viața mea de mamă, povești despre revelioane sau serbări ratate, întrebări fără răspuns precis și exerciții de imaginație. Deschideți cutia cu grijă!
Niciodată nu am reușit să scriu în cafenele. Deși nu se poate spune că n-am încercat. Întotdeauna sfârșesc prin a asculta conversația celor de la masa alăturată. Așa am auzit,…
E o melancolie în orice sfârșit de an. Poate că vine din liniștea în care se scufundă orașele pentru câteva zile. Încremenirea asta pare că va dura la nesfârșit –…
Acum mai bine de 12 ani am scris un articol, împreună cu colega mea de-atunci de la Elle România, intitulat “De ce iubim/urâm Crăciunul” – un fel de debate umoristic pro și…
Șosetele sunt murdare de praf și sîngele-mi picură din julitura proaspătă de la genunchi, dar continui să alerg. Nu mă pot opri acum pentru nimic în lume. Sunt urma care…
Scrie și tu ceva mai vesel, mi s-a spus de nenumărate ori. Chiar și după ce am publicat prima mea carte, mulți cititori, chiar din cercul de apropiați, s-au plâns…
La lansarea ediției franceze a romanului meu de debut, Deadline, am avut 5 (cinci) cereri de autografe în ora pe care am petrecut-o la standul editurii Mercure de France; pe…
M-am gândit deseori că singurul lucru care o să rămână în urma mea vor fi cuvintele. O “samă de cuvinte” pierdute printre alte miliarde care se scriu în fiecare clipă…
Încă din copilărie am tot avut un coșmar recurent – nu era cu monștri sau creaturi îngrozitoare care mă urmăresc și mă târăsc în abisuri, nici cu examene care se…
Chiar socoteam, la începutul acestui an școlar, că se împlinesc vreo 11 ani de când îmi duc copiii la școală, în sistemul public de învățământ românesc. În timpul ăsta am…
Probabil ca se întâmplă pe negândite – vorba acelor bancuri care circulă pe social media, cu “azi ești tânăr, și mâine…”. Ignori semnele subtile care-ți spun că ceva se întâmplă…
Într-o după-amiază din primăvara asta, am ajuns la Sacre Coeur, unde m-a orbit, pur și simplu, strălucirea tonelor de metal agățate pe gardurile dimprejur de îndrăgostiți din toată lumea. Am petrecut…
Trebuie să te schimbi, nici nu mai știu de câte ori am auzit acest imperativ nesuferit! Apare imediat ce se ivește o problemă care-și cere rezolvarea, iar rezolvarea – se…
Dacă o să rămân fără idei?, mă gândesc de fiecare dată când termin câte o carte sau un articol sau chiar unul dintre aceste texte săptămânale. Brusc, bucuria finalizării unui…
Foarte mult timp am crezut că e ceva în neregulă cu mine. “Așa e ea, mai timidă”, spuneau părinții în diverse situații sociale când se presupunea că ar fi trebuit…
Cred că pe o bandă de magnetofon am auzit pentru prima dată Bob Dylan. Aveam șapte sau opt ani, era o toamnă târzie optzecistă și, deci, friguroasă, eram în sufrageria…
Mai greu decât să spui “te iubesc”, decât să-ți învingi frica de avion, decât să te arunci cu capul înainte într-un nou proiect, într-o nouă relație, mai greu decât să…
Când am scris textul despre obsesia celei mai bune versiuni (care mai nou îi vizează și pe copii), voiam să continui cu felul în care conceptul intens propovăduit de auto-depășire…
În trilogia pentru adolescenți la care lucrez de mai bine de șapte ani există un personaj numit Akum. E un copil care s-a născut cu însușirea de-a trăi doar în…
Se făcea că scriam o carte și eram la masă cu personajele: doi bărbați și o femeie, între două vârste. Personajele erau cam nemulțumite de felul în care decurgeau lucrurile…
E o luptă, așadar, cu propriile percepții, dar și ale celor din jurul tău, despre ce este și ce ar trebui să fie o mamă.
adina.rosetti@gmail.com
© 2022 - Adina Rosetti