Se întâmpla în vara lui ’93. Imaginați-vă un autocar plin cu copii români, unii foarte mici, de-abia intrați la gimnaziu, însoțiți doar de  profa de engleză, străbătând Europa către un tărâm complet necunoscut: Marea Britanie. Acolo urma să petrecem câteva zile la un internat din Londra și apoi să fim cazați la familiile unor copii dintr-un orășel sudic, cu care purtasem în ultimele luni o corespondență într-o engleză destul de chinuită. Pe drum însă, am avut parte de un miracol neașteptat…

S-a intamplat că am vizitat piața Tiananmen chiar pe 4 iunie, când se împlinesc fix 30 de ani de la înabușirea violentă a protestelor din ’89. Zic s-a întâmplat, pentru că nu era în program. Organizatorii festivalului #EUChina ne-au spus că vor fi măsuri de securitate sporite și va fi greu de intrat.

Acum doi ani, m-am întors din primul meu Istanbul cu o imagine în minte (şi în memoria camerei foto): gara Haydarpașa de pe ţărmul asiatic al Bosforului. Era închisă pentru lucrări de reabilitare pe termen nedefinit, aşa că am putut să o admir, vizitez & fotografiez pe îndelete: un castel pe malul mării, din care plecau şi în care soseau trenuri încărcate de poveşti. Gara pustie avea un aer de sfârşit de lume, de realism magic încremenit sau de film de Wes Anderson. Un soi de Grand Istanbul Hotel… Mi-am promis că mă voi întoarce acolo data viitoare când voi ajunge în Istanbul, dar n-am reuşit, pentru că am fost, în schimb, la un festival de literatură şi drumurile m-au purtat prin alte locuri. Mai precis, prin şcoli.

Cel mai mult în Iordania mi-a plăcut la piaţă. Piaţa de legume şi fructe din Amman în care am petrecut cam un sfert de oră dintr-o călătorie de aproape o săptămână în lungul şi de-a latul ţării. Din restaurant în autocar şi din autocar la hotel (cu multe stele) mă întrebam cum o fi viaţa în ţara asta deşertică, în care pare că cineva a răsturnat zeci de camioane cu nisip şi pietriş de-a lungul tuturor drumurilor, chiar şi al drumului care şerpuieşte de-a lungul plajei de la Aqaba, unind un resort de cinci stele cu altul.

Păpuşa lu tata, se rezolvă, o să fie frumos, mergem pe canale, la Letea, o minunăţie, păpuşă, eu sunt braşovean, da ştiu Delta ca nimeni altul, sunt aici de peste treijde de ani, i-am plimbat şi pe producătoru de la Proteve şi pe Matilda Pascal-Cojocăriţa, o ştiţi?, marea cântăreaţă de muzică populară, Sulina e frumoasă, păpuşa lu tata, îţi aranjez eu un asfinţit pe Dunăre ce n-ai văzut, păi se poate să întrebi de bani, o să fie frumos, îţi zic, o să fie şi nuferi şi pelicani şi egrete, şi vă duc şi la tanti Babica să va facă un peşte cum n-aţi mai mâncat voi acolo, la Bucureşti, şi nu uita, iubita, orice ai nevoie, la orice oră, îl suni pe căpitanu Nemo şi se rezolvă.