Toate dimineţile de luni

xpan_vara_18

Te trezeşti. Vacanţa e undeva în urmă, rămasă în firele de nisip care se scutură din costumul de baie aruncat într-un colţ, în florile de câmp culese de pe dealuri, care s-au uscat deja în vază, sau în folderul cu fotografii din computer. Vara 2016, care se adaugă celorlalte foldere: Vara 2015, Vara 2014 şi tot aşa. Câţiva giga de vară, puşi bine la păstrare. Ştii că o să vină o vreme când o să fie frig, ploaie, zloată sau zăpadă şi-o să deschizi folderele astea şi-o să priveşti fotografiile cu o nostalgie caldă, atât de caldă că zăpada din jur se va topi, iar oraşul cu străzile lui gri şi murdare şi clădirea de birouri în care iarăşi te-a prins seara vor dispărea ca prin farmec.

Read More…

Cărți poștale

marea egee

Scriu textul ăsta cu marea la doi paşi, iar Egeea e cea mai frumoasă mare pe care o cunosc. E drept că nu am văzut încă Marea Chinei de Sud sau ah, Marea Caraibilor, aşa că mă mulţumesc, de câţiva ani, cu Egeea cea limpede şi albastră pe care o vizitez la capătul unui drum obositor, de o zi sau uneori mai multe, până în Grecia. Nu m-a dezamăgit niciodată, m-a aşteptat întotdeauna cu golfulețele ei mărginite de pini, cu plajele la care ajungi coborând din munţi (plajele astea îmi plac cel mai mult, cele mai greu accesibile şi pustii, care ţi se deschid în faţă ca o răsplată după ce rătăceşti pe un drum pietros care pare că nu duce nicăieri), cu stâncile pe care cresc, ca prin minune, arbuşti verzi, cu porturile din micile sate, în care miroase a sărat şi-a peşti şi-a călătorie şi-a calamar la grătar umplut cu ierburi aromatice.

Read More…