Jurnal de izolare (1). Timpul. Cumpărăturile.

izolare3

Timpul

 La început a curs greu, dezorganizat, tumultuos. Zilele veneau și plecau brusc, fără să anunțe, doar pentru a se grăbi să vină din nou într-o dimineață care nu prevestea nimic bun, aducând doar incertitudine. Prânzul se prăvălea pe nepregătite peste copiii flămânzi și peste frigiderul niciodată-destul-de-plin. După-amiaza se lungea nepermis de mult, ca un elastic de care poți să tragi dincolo de limită, curios dacă se poate întinde la infinit. În cele din urmă se rupea, înecându-se într-o seară scurtă și agitată. Noaptea venea cu altă neliniște și vise întrerupte brutal de vreun nas înfundat sau de vreun copil trezit. 

Asta a fost la început, în primele zile…

Read More…

Domnişoara Poimâine s-a făcut mare!

 Domnişoara Poimâine se plictisea grozav. În Viitorul Îndepărtat, unde fusese exilată de unchiul ei, Vrăjitorul Timpului, nu prea era rost de distracţie. Locuia într-un fel de nebuloasă, în care se amestecau fragmente neclare, umbre şi lumini, începuturi şi sfârşituri. Imaginaţi-vă o insulă plutitoare într-un ocean de nori. Un rest de asteroid rătăcind printr-o galaxie îndepărtată. O pată de cerneală pierdută printr-un milion de caiete acoperite cu scris. Sute de istorii învârtindu-se laolaltă într-un vârtej, amestecându-se între ele fără încetare, topindu-se unele în altele. Şi printre toate astea, o fetiţă răzgâiată adăpostindu-se pe singurul punct stabil, dar destul de nesigur.

Read More…