Jurnal de izolare (4). Ce (nu) am făcut în două luni. Acest articol nu conține maia!

IMG_5740

Sunt ani buni de când lucrez de acasă, dar din 2019, cam pe vremea asta, am decis să tai și ultimul fir care mă mai lega de lumea oamenilor cu joburi stabile. Contactele mele cu lumea s-au redus treptat, așa încât izolarea socială covidiană nu m-a scos din circuitul vreunei frenetice vieți sociale sau profesionale. Întotdeauna între mine și lumea exterioară am tras o cortină pe care n-am dat-o decât rareori la o parte, iar atunci am făcut-o mai ales în scris. 

De la începutul lui martie, aruncați brusc pe un teritoriu complet necartografiat, am încercat fiecare să ne reorganizăm micile noastre colibe cum am putut mai bine. La mine, până acum, treaba a stat cam așa:

Read More…

Jurnal de izolare (2). Copiii. Școala online. Nimic despre muzeele virtuale.

il_794xN.564522522_2kyv

Fix înainte de pandemie mă apucasem să citesc “Demența digitală” (de Manfred Spitzer, psiholog, specialist în neuroștiințe), pe care am abandonat-o rapid de când a început era statului în casă. Teza autorului este că noile tehnologii, în doze mai mari decât cele minime, ne fac rău la cap – literalmente. Și cel mai rău le fac copiilor, cărora – știm deja – ar trebui să facem totul ca să le limităm timpul petrecut cu ochii-n ecrane. În acest spirit, autorul demontează și mitul învățării online, mai ales utilizarea laptopului la vârste mici (clase primare), precum și a social media în pre-adolescență. Lectura cărții e destul de plicticoasă, pentru că pagini întregi nu face decât să citeze riguros zeci/sute de studii făcute de psihologi, neurologi, doctori în neuroștiințe ale căror cercetări extinse au ajuns la aceeași concluzie. (Disclaimer: omul nu pledează pentru întoarcerea la toc și călimară, nici nu vrea să interzică internetul, pledează doar pentru control și echilibru! Știm, ușor de zis, greu de pus în practică, mai ales că gamingul și social media ne activează aceleași circuite ca, supriză, drogurile.)

Read More…

Jurnal de izolare (1). Timpul. Cumpărăturile.

izolare3

Timpul

 La început a curs greu, dezorganizat, tumultuos. Zilele veneau și plecau brusc, fără să anunțe, doar pentru a se grăbi să vină din nou într-o dimineață care nu prevestea nimic bun, aducând doar incertitudine. Prânzul se prăvălea pe nepregătite peste copiii flămânzi și peste frigiderul niciodată-destul-de-plin. După-amiaza se lungea nepermis de mult, ca un elastic de care poți să tragi dincolo de limită, curios dacă se poate întinde la infinit. În cele din urmă se rupea, înecându-se într-o seară scurtă și agitată. Noaptea venea cu altă neliniște și vise întrerupte brutal de vreun nas înfundat sau de vreun copil trezit. 

Asta a fost la început, în primele zile…

Read More…