“De zece ori pe buze”

Proză scurtă, Curtea Veche Publishing, 2015

8 povestiri despre copii şi copilărie, despre cum privim lumea cu ochii unui copil, despre bucuriile şi cruzimile vârstei, despre lumi şi personaje imaginare, despre părinţi şi luptele lor.

De zece ori pe buze_ cover_site

“După ce a arătat cu prima ei carte – Deadline, un roman splendid –, că este un talent original şi redutabil, Adina Rosetti schimbă genul şi atacă nu doar proza scurtă, ci şi cel mai dificil subiect: copiii. Care se plimbă prin toate cele opt povestiri ale volumului de faţă, în patru fiind chiar naratorul a cărui voce demonstrează că autoarea cunoaşte perfect această lume, dar mai ales ştie exact cum să o pună-n pagină, nu există nici o notă falsă, nici o ieşire în decor. Limbajul celor mici, atât de greu de redat, sensibilitatea lor acută, jocul, umorul, uneori nostalgia, tristeţea, suferinţa sau chiar disperarea, toate se intersectează în proze excelente care se citesc cu încântare şi rămân multă vreme în mintea cititorului. De zece ori pe buze – o reuşită deplină! » (Răzvan Petrescu)

Fragment din povestirea “Zmeul Zmeilor”:

Şi actele cădeau mereu de pe masă, foile zburau în aer, un fel de furtună de foi se stârnise în cameră şi prin furtuna aia albă, ca o ninsoare, mami îl vedea pe tati şi tati o vedea pe mami şi foile nu mai erau foi, erau porumbei albi care zburau spre cer, erau confetti de sărbătoare, erau baloane de petrecere, iar ei nu divorţau, ci se căsătoreau din nou, stăteau pe treptele unei biserici şi zâmbeau fericiţi, ţinându-se de mână, şi mami era cea mai frumoasă mireasă, şi tati era cel mai frumos mire, şi toată lumea aplauda, şi foile şi porumbeii şi baloanele s-au oprit o clipă din zbor şi-au rămas suspendate atunci când mami şi tati s-au sărutat aşa cum se sărută prinţesele din desene animate cu prinţii care le salvează, înainte să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţe, numai că în clipa aia s-a întâmplat ceva îngrozitor.

Coperta este realizată de artistul Dominic-Petru Vîrtosu

Leave a Comment