– text apărut în antologia Primul meu porno, Ed. Art, 2011, coord. Marius Chivu –

Prima parte aici

 

Ne-am cunoscut într-o seară la biliard, unde am încercat să-i stîrnesc interesul afişînd o mutră cît mai plictisită şi indiferentă. Ca un zeu al sexului în viaţă ce se afla, H. a început imediat să-mi facă avansuri, atras de părul roșu, tocurile imense și rochia cu imprimeu de leopard, care erau menite să ascundă faptul că sînt o fată cuminte și timidă. Am continuat să ne vedem, întîmplător, în voia hazardului care ne aranja binevoitor tot soiul de coincidenţe (una dintre regulile jocului era să nu ne sunăm niciodată şi să nu ne dăm nici o întîlnire).

porno

La aniversarea unei prietene, am înotat împreună în lacul Snagov, înainte de răsăritul soarelui. El era gol, eu n-am renunțat în ruptul capului la costumul de baie, chit că muream de dorinţă (dar mai mult de frig, pentru că era abia început de iunie). Deşi ar fi putut fi momentul perfect, nici măcar nu m-a sărutat, mai mult ca sigur avea şi el strategiile lui de seducție…

A treia oară cînd ne-am revăzut, am mers la el acasă. Am început în bucătărie, direct cu cuburi de gheaţă, proaspăt scoase din congelator, plimbate pe piele. Mi-am zis că n-ar fi stricat totuşi să stăm niţel de vorbă înainte, despre cărţi şi filme şi-alte prostii, dar probabil că treaba asta demodată nu intra în scenariile lui H., un tip atît de lipsit de inhibiții. Aşa că am pornit curajoasă spre dormitor, murind de curiozitate să verific zvonurile despre talentul lui de amant. M-am uitat în jur, convinsă că păşisem într-un sanctuar al erotismului, dar n-am văzut nici un fel de arsenal de jucării sexuale, ci doar nişte cătuşe cam prăfuite, spînzurate de marginea patului. După cum arătau, nu păreau să fi fost folosite de curînd… Eram convinsă că pe undeva se afla un buton secret care urma să deschidă intrarea într-un univers dark & kinky, dar nu s-a întîmplat aşa ceva. Nici H. nu şi-a dezvăluit în noaptea aia vreunul din celebrele sale talente; mi-a făcut doar un masaj aproape casnic şi-am adormit îmbrăţişaţi, ca doi soţi căsătoriţi de peste zece ani. Dimineaţa, am plecat înainte să se trezească, convinsă că o să moară de dorul meu şi-o să mă sune, în sfîrşit, încălcînd regulile jocului, ca să continuăm ce începusem.

N-a sunat. Nici a doua zi, nici săptămîna următoare. Eram nefericită şi, pe deasupra, plecasem în vacanţă cu părinţii, o situaţie răvăşitor de uncool la douăzeci de ani. Dar măcar mă bronzam. Mă bronzam intens, mă bronzam în neştire şi visam numai sex cu H. în fiecare noapte. Nu mă puteam hotărî ce fel de sex vreau, aşa că visam de toate, punînd în visele alea cam toate clişeele pe care le ştiam, amestecînd scenarii porno cu amănunte romantice, şi de fiecare dată mă trezeam cu un amestec de plăcere şi enervare, aşa că mă duceam la plajă şi zăceam la soare ore-n şir pînă cînd uitam totul. Ceea ce s-a dovedit a fi o idee bună, pentru că la întoarcere am dat nas în nas cu H. la o petrecere şi primul lucru pe care l-a remarcat a fost exact bronzul. Apoi ne-am privit cu intenţia clară de a ne devora, aşa că ne-am refugiat pe balcon, locul unde se devorează de obicei oamenii la petreceri, şi am început să ne sărutăm (desigur, nebuneşte). Din nou tremuram de dorinţă și mai ales de frig (nopţile de august pot fi friguroase), dar eram bucuroasă că dețineam lenjeria perfectă (prietenele binevoitoare îmi şoptiseră şi preferinţele lui exacte) şi un bronz de vis (care începuse uşor să se cojească pe spate, însă încercam să ignor acest amănunt enervant). Cît despre H., el executa o coregrafie complicată, cu întoarceri, ridicări şi răsuciri, în urma cărora eram gata-gata să cad peste balustradă, ceea ce făcea lucrurile mai palpitante, dar şi destul de incomode, oricum prevedeam orgasme răvăşitoare (avînd în vedere legendele care circulau despre el, asta era floare la ureche). Mi-am zărit deodată bikinii zburînd peste balustrada balconului şi imediat mi-am imaginat mutra unui cetăţean nevinovat trezindu-se cu ei pe chelie, ceea ce mi-a stîrnit un rîs tembel care nu se potrivea deloc cu scenariul sexy. Am reuşit să-mi şterg mutra cetăţeanului din minte, gata pentru ce avea să urmeze. Dar n-a urmat mare lucru. În noaptea aia, am dormit din nou îmbrăţişati, iar dimineaţa am fugit, fumînd dramatic, cu sandalele-ntr-o mînă, ochii roşii şi rimelul întins. De bikini nici urmă, probabil cetăţeanul cu chelie plecase cu ei acasă, perversu’ dracului. Am jurat să nu-l mai bag în seamă niciodată pe H., mai mult ca sigur totul era doar o legendă, o farsă precum cea a Vrăjitorului din Oz ale cărui scamatorii ascundeau, de fapt, un mare gol.

O vreme, coincidenţele capricioase au încetat şi aproape că mi-l scosesem din minte. Apoi am dat o petrecere care a rămas de pomină, atît pentru mine, cît şi pentru vecinii care au sunat la poliție. Cîţiva invitaţi dansau cu căciula de blană a maică-mii sau cu polonicul, unii scrijeleau cuvinte porcoase pe pereţii casei, în timp ce alţii, cu spirit mai practic, fugeau la o altă petrecere cu sticla de tequila şi cu aparatul de fotografiat. Habar n-am cine erau indivizii ăștia, pe de-o parte pentru că era ceva obişnuit ca la petreceri să te trezeşti cu casa plină de necunoscuţi, pe de altă parte, pentru că eram prea ocupată cu alte lucruri mai importante. După luni de aşteptare şi tensiune, H. apăruse la uşa mea, hotărît să intrăm împreună în paradisul mult-aşteptat.

Nimic nu era cum îmi imaginasem. Desigur, nu s-ar putea spune că, observată din afară, nu era o scenă desprinsă dintr-un film, dar era unul destul de banal: o fată cu rochia ridicată şi părul răvăşit, pe marginea unui pat în semi-întuneric, îmbrăţişată de un băiat care se mişca acrobatic, cu gesturi dramatice, de parcă ştia că e observat, lumina care pătrundea în cameră cădea întîi pe pielea ei albă (bronzul se dusese de mult, ce păcat!), apoi pe pieptul lui cu muşchi perfect conturaţi, mîinile lui se încleştaseră în părul ei, ea avea ochii închişi, lui îi plăcea să privească felul ritmic în care sexul lui pătrundea în al ei, era o scenă corect regizată, cei doi protagonişti chiar se potriveau, castingul fusese bun, locaţia perfectă, lumina cădea bine, dar unde naiba erau orgasmele răvăşitoare şi unde era, în general, orice feeling?

Nici vorbă de ele, aşa că “după”, m-am refugiat în baie ca să plîng. Într-un minut, toate prietenele mele au dat buzna peste mine, să mă consoleze şi să plîngem împreună. Pentru că de-aia sîntem prietene. Şi eu plîngeam şi le povesteam că legendele despre H. sînt oarecum adevărate (“da, pe bune, o are mare, chiar ca-n filme? mă rog, nu chiar, păi alea sigur sînt trucate, nu v-am zis eu?”), dar ce folos, că dacă dragoste nu e, degeaba sex, viaţa nu-i deloc ca-n filmele porno şi eu, de fapt, mi-am dat seama că nu vreau sex pe grabă la petreceri, vreau un prieten care să mă ţină-n braţe la film şi să mă prezinte alor lui, duminica la prînz. Şi-atunci, ca un făcut, au băgat şi Vama Veche, cu melodia aia în care se duc ei dimineaţa la piaţă împreună şi cumpără un kil de mere şi ea-i spune “vreau copii” şi e atît de frumoasă, încît lui îi vine să strige-n gura mare “uite-o, e Ea!”, sau cam aşa ceva, deci ne-am pus cu toate pe plîns şi mai tare, deşi prietenele mele nu aveau nici un motiv să plîngă, pentru că ele nu făcuseră sex cu nimeni la petrecerea aia.

Apoi mi-am şters lacrimile, am ieşit din baie şi m-am aruncat ca o furtună drept în braţele lui A., care mă aşteptase, plin de răbdare, din anul întîi de facultate, sub formă de “doar-amic”, ţinîndu-mi locul cel mai bun la examene, ducîndu-mă apoi acasă cu maşina şi sporovăind despre creşterea cîinilor. (Aveam amîndoi terrieri: eu – fox, el – airdale.)

Duminica următoare, eram deja cu A. în parc, privindu-ne în ochi şi şoptindu-ne vorbe dulci, exact ca doi amorezi din ăia siropoşi care habar n-au de cătuşe şi chestii kinky şi fac sex numai cînd pleacă părinţii lor de-acasă. Chiar şi cîinii noştri păreau că se înţeleg de minune, zbenguindu-se împreună în iarbă în căutarea unei mingi roşii de cauciuc! După o vreme, H. şi-a găsit o iubită (cam insipidă pentru renumele lui de star porno, am comentat răutăcioasă cu prietenele) alături de care a trăit mulţi ani fericiţi, dacă n-or mai fi trăind şi astăzi.

Acum, poate că ar trebui să-mi cam cer scuze cititorilor că le-am servit o telenovelă cu happy-end pe post de moment porno, asta după cîteva paranteze, divagaţii şi amintiri din copilărie, aşa că mă grăbesc să închei povestea mai repede. L-am revăzut de curînd pe H. pe Facebook, părea un om liniştit, cu poze clasice şi destul de cuminţi, pe pîrtia de ski, în vacanţă, la cununia unor prieteni. Nu i-am cerut prietenia. Nici eu nu mai am părul roşu şi nici nu mai port tocuri.