– text apărut în antologia Primul meu porno, Ed. Art, 2011 –

 

Cînd am primit tema asta, m-am gîndit imediat la H., el a fost primul meu porno, nu-ncape nici o îndoială, dar, ca întotdeauna cînd vine vorba despre sex, încep cu tot felul de artificii şi ocolişuri, cu glume şi glumiţe, cu paranteze sau, mai rău, cu sentimentalisme, pentru ca, în final, să trag o perdea exact cînd lucrurile devin mai fierbinţi, de parcă aş fi un nene de la cenzura comunistă. La fel o să fac şi-acum.

N-o să scriu direct despre H., o să mă apuc să înşir tot felul de baliverne, flori, fete, filme şi băieţi, o să ocolesc cît pot subiectul, o să povestesc, pentru început, ceva teribil de insipid, de exemplu cum am privit, după miezul nopţii, ca toţi adolescenţii post-decembrişti, cîteva filme mai degrabă erotice decît porno, ca să mă lămuresc cum stă treaba cu sexul. Un fel de ilustraţie la articolele din Cosmopolitan pe care le citeam pe vremea aia “pentru valoarea documentară”, rîdeţi cît poftiţi! Apoi, pentru că între timp apăruse netul, au urmat cîteva site-uri “de profil”, chicotind împreună cu prietenele, ia uite, fată, ce mare o are ăla, n-are cum, e trucaj de fapt, ba nu-i trucaj deloc, aşa o au negrii, ce, tu nu ştiai?, mamăăă, ce aiurea, tu ai vrea s-o faci cu doi odată?, hmm, poate, da’ în nici un caz aşa, hodoronc-tronc, aş vrea mai întîi amîndoi să-mi recite poezii, unul să-mi spună ce frumoşi sînt ochii mei verzi, altul să-mi aducă eclere cu ciocolată şi frezii galbene, să se bată-n duel pentru mine etc, şi după aia poate-i primesc în dormitorul meu de prinţesă mofturoasă şi trag cortina ca să nu vadă nimeni ce se-ntîmplă acolo. Din nou, deci, cortina… Hm, poate că mai nimerit ar fi să apar într-o antologie numită “prima mea zi la grădiniţă”, nu în cartea cu porno, unde or să se apuce toţi să scrie cît mai hardcore, mai ales ăia tineri şi dezinhibaţi, generaţia 2000, or să folosească cuvinte explicite, cu P şi cu F, iar eu o să fiu de rîsu’ lumii, cu fantezii şi poveşti de pe vremea bunicii.

porno

Adevărul e că filmele astea mai degrabă m-au distrat, decît orice altceva. În loc să mă mîngîi singură privind la televizor, mie-mi ardea de miştouri, observam numai amănuntele penibile, felul caraghios în care actriţele se uitau, din cînd în cînd, în obiectiv, în timp ce-i făceau sex oral unui tip perfect epilat, gemetele care păreau regizate, scenariile complet tembele, personajele neverosimile (de parcă vreun instalator care repară chiuvete ar putea arăta vreodată ca un Chippendale bronzat şi plin de muşchi!), ca să nu mai vorbim de titlurile de toată jena.

Iar acum, ca să mai cîştig timp, aş putea să folosesc eternul truc literar cu copilăria, chestiile astea ludico-inocente prind întotdeauna. Să ne imaginăm o fetiţă cu şorţuleţ căutînd literatură erotică în biblioteca părinţilor, dar în anii ’80 ce naiba putea găsi? Doar cărticele de educaţie sexuală cu aprobare de la Partid, numai porno nu erau alea, se trecea de la cunoaşterea şi respectul reciproc direct la nişte chestiuni mici şi zglobii numite spermatozoizi, dar cum ajungeau ei acolo – mister total! Noroc că au venit Revoluţia şi anii ’90! Eram cam în clasa a cincea cînd m-am dus de mînă cu verişoară-mea mai mică la librăria din centrul Brăilei unde, cu ochii în pămînt, moartă de frică şi ruşine, i-am întins casieriţei o ediţie a Kamasutrei pe care am plătit-o cu banii noştri de covrigi, sirop şi vată de zahăr. Biata vară-mea ar fi preferat desigur o carte de colorat, dar eu am insistat că asta e muuult mai interesantă. Singura chestie pe care am reţinut-o de acolo a fost un soi de clasificare zoologică a amanţilor, femeia-elefant şi bărbatul-şoricel, precum şi un inventar de zgîrieturi şi muşcături, care m-a amuzat la culme. Deci asta să fi fost treaba cu sexul? Atunci nu era mare şmecherie, mă puteam descurca cu aşa ceva, drept care i-am propus lu’ vară-mea să mă lase să exersez pe ea şi i-am aplicat nişte muşcături pe antebraţ de mai mare frumuseţea. Gheară de tigru, picior de păun, săritură de iepure. Aşa se numeau. A început să plîngă şi-a zis că nu se mai joacă niciodată cu mine. Cît despre poziţiile complicate de acolo, cu trei sau mai mulţi parteneri, n-aveau nici un sens, de vreme nici măcar cea clasică în doi nu ştiam exact cum ar trebui să arate, aşa că după două zile am ascuns cartea, plictisită, în spatele unui dulap, iar cînd am căutat-o ceva mai tîrziu, nici urmă de ea. Probabil o fi găsit-o bunica şi-a pus naibii blestemăţia aia pe foc…

OK, dacă frisonanta Kamasutra a dispărut, cred că nu prea mai am încotro şi trebuie să mă întorc la H., singurul cu un oarecare potenţial. În plus, cititorii au în mîini o antologie despre porno, n-are sens să-i ameţesc cu tot felul de poveşti de adormit copiii, gheară de tigru, picior de păun, săritură de iepure, ar cam fi timpul să intru în subiect.

Aşadar, priviţi-mă la douăzeci de ani, cu părul foarte roşu, studentă la o facultate economică extrem de plicticoasă. Pe vremea aia, îmi imaginam că o fată este cu atît mai atrăgătoare, cu cît se machiază mai strident şi umblă pe tocuri mai înalte. În ciuda faptului că băieţii păreau să-mi împărtăşească viziunea estetică, n-aveam nici un prieten şi tot aşteptam, cu imaginaţia aprinsă de filme & literatură, ceva de felul unui Făt-Frumos care să-mi deschidă dintr-o dată porţile fericirii.

H. era foarte departe de imaginea unui astfel de Făt-Frumos feeric, în schimb avea un magnetism sexual cum nu mai întîlnisem. De fapt, avînd douăzeci de ani, nu mai întîlnisem pe nimeni care să aibă cît de cît ceva numit magnetism sexual… În primul rînd, erau legendele care pluteau în jurul lui. Se zvonea că ştie 1000 şi una de poziţii, că se dă în vînt numai după chestii super-kinky, că are fantezii, fetişuri, bice & cătuşe, că dormitorul lui e plin de accesorii sexuale, că se joacă de-a sado-maso la micul dejun şi de-a sexul tantric la cină, iar prietenele şuşoteau, cu chicoteli de pension, prefăcîndu-se scandalizate, poveşti despre dimensiunile lui nemaipomenite (“fată, pe bune, da’ tu de unde ştii?, ăăă, păi mi-a zis o prietenă care ştie de la prietena unei prietene care şi-a pus-o cu el”).

În al doilea rînd, H. făcea tot felul de gesturi dezinhibate, pendulînd cu naturalețe între cool și vulgaritate: mergea noaptea pe contrasens cu farurile stinse, se holba la fete de parcă în secunda următoare avea de gînd să le sfîșie hainele, se arunca gol în lac la 4 dimineața, făcea streap-tease la petreceri, vorbea despre sex la fel de natural aşa cum alții vorbeau despre mersul la terasă. Era clar: nu semăna deloc cu plicticoşii noştri colegi de grupă, lipsiţi de imaginaţie, nici cu foştii prieteni din liceu, care de-abia descoperiseră poziţia misionarului în excursie cu clasa la munte, H. era din alt film, juca în liga campionilor, alături de el totul putea deveni o experienţă-limită, iar sexul era un carusel de senzaţii tari, după care deveneai cu adevărat femeie. Am hotărît pe loc, cu un curaj nebănuit, că e fix ce-mi trebuie.

 

Continuarea aici