“S-ar putea să fi pus ăştia ceva în primăvară”, îmi spuneai, “nici eu nu ştiu ce să mai cred”, şi aşa şi era, o primăvară magică precum toate începuturile de primăvară, o primăvară în care ne scriam mult şi nu ne vedeam deloc, în care tânjeam să ne privim în ochi şi să ne ţinem de mână, în care visam un loc secret unde să ne ascundem de restul lumii, o băncuţă verde, o pajişte luminoasă, un câmp cu narcise, sau cel puţin aşa-mi amintesc acum. Nu sunt sigură că a fost vorba despre narcise, poate că erau alte flori…

Cu primăvara ne-am întâlnit într-adevăr, ceva mai târziu, pe o străduţă, era o primăvară târzie cu soare blând care ne-a mângâiat tot drumul, până când am intrat într-o cafenea la întâmplare. E posibil să fi plutit uşor până acolo, deasupra asfaltului, primăvara are acest efect, după cum la fel de bine e posibil să fi mers, pur şi simplu, aşa cum merg oamenii pe stradă, ridicând câte un picior şi punându-l în faţa celuilalt, şi tot aşa, simţind asfaltul sub tălpi, vorbind nimicuri, da, probabil că aşa s-a întâmplat, am mers pe stradă ca doi oameni normali, ca doi cunoscuţi, ca doi copii cuminţi, am vorbit nimicuri, am făcut glume ca să ne ascundem emoţiile, am intrat fără să plutim într-o cafenea anonimă, ne-am aşezat la masă, unul în faţa celuilalt, am studiat listele de băuturi cu prefăcut interes, am rostit chelnerului o comandă banală, şi apoi, cuprinşi de un soi de disperare pătimaşă, am început să ne sărutăm peste masă, de parcă venea sfârşitul lumii, fără să ne pese de nimic şi de nimeni.

renoir

(Auguste Renoir)

Primăvara aia s-a mai repetat şi în alţi ani. Ne-am sărutat şi toamna, dar nu era la fel, toamna venea cu melancolie şi ceaţă şi sfâşiere, iar iarna şi vara ne îndepărtau întotdeauna, ne aruncau în zări diferite din care nu reuşeam să găsim drumul unul spre celălalt. Primăvara, însă, era anotimpul nostru, anotimpul în care cineva nevăzut strecura ceva, un fel de praf magic care îndulcea conturul tuturor lucrurilor şi le potrivea în aşa fel, încât parcurile să devină numai ale noastre, locurile perfecte în care să ne ţinem în braţe fără grijă, în timpul nostru suspendat. E drept, uneori mai apăreau şi alţi oameni în parcurile alea, iar timpul ăla suspendat aparţinea şi altora… De exemplu, mireselor. În luna mai, miresele răsăreau peste tot, împânzeau aleile, mai ales pe cele de lângă lacuri, veneau cu un întreg alai de nuntaşi, fotografi şi cameramani şi luau în stăpânire primăvara, sub privirile noastre amuzate şi uşor jenate. Ne gândeam că, fără să vrem, vom apărea în fotografiile fericirii lor, doi figuranţi într-un fundal cu lac şi crenguțe înflorite, doi îndrăgostiţi stingheri luând parte fără să vrea la împlinirea oficială a unor oameni necunoscuţi. Miresele îşi fluturau rochiile triumfătoare, mirii ascultau cuminţi indicaţiile fotografului, nașul şi nașa se învârteau preocupaţi şi importanţi, cu cocurile lor cu sclipici şi costumele lor apretate, în timp ce noi stăteam, ca doi refugiaţi în blugi, pe băncuţa noastră. Ne imaginam că, peste ani, nepoţii acestor oameni vor răsfoi albumele de fotografii şi vom şi şi noi acolo, o mărturie că într-adevăr am existat, așa cum uneori apar fantome abia zărite în fundalul unor poze.
Primăvara e anotimpul străduţelor pe care să te rătăceşti voit, e şi asta o artă, să uiţi drumul intenţionat şi să crezi că ai nimerit într-un oraş nou şi necunoscut, în care vezi totul pentru prima oară. Am mers după-amieze întregi de sâmbătă împreună, am trecut pe lângă case şi biserici, porţi ferecate, alei pietruite, copaci înverziţi, maşini abandonate, ne-au lătrat câinii şi ne-au strigat prostii cetăţenii care treceau cu maşinile pe lângă noi, am ascultat muzici stupide la terase neştiute de nimeni, am privit rațele alunecând pe apa lacurilor şi pisicile arcuindu-se pe acoperişuri şi am visat că ne dăm jos dintr-un tren, într-o gară pustie şi veche, într-un orăşel liniştit de munte, trezit din amorţire de venirea primăverii. Sunt locuri acolo despre care mi-ai povestit şi pe care mi-ai promis că o să mi le arăţi într-o zi, iar ziua aia trebuie să fie neapărat una de primăvară, anotimpul tuturor nostalgiilor.

 

(publicat in Formula AS)