Jurnal de izolare (2). Copiii. Școala online. Nimic despre muzeele virtuale.

il_794xN.564522522_2kyv

Fix înainte de pandemie mă apucasem să citesc “Demența digitală” (de Manfred Spitzer, psiholog, specialist în neuroștiințe), pe care am abandonat-o rapid de când a început era statului în casă. Teza autorului este că noile tehnologii, în doze mai mari decât cele minime, ne fac rău la cap – literalmente. Și cel mai rău le fac copiilor, cărora – știm deja – ar trebui să facem totul ca să le limităm timpul petrecut cu ochii-n ecrane. În acest spirit, autorul demontează și mitul învățării online, mai ales utilizarea laptopului la vârste mici (clase primare), precum și a social media în pre-adolescență. Lectura cărții e destul de plicticoasă, pentru că pagini întregi nu face decât să citeze riguros zeci/sute de studii făcute de psihologi, neurologi, doctori în neuroștiințe ale căror cercetări extinse au ajuns la aceeași concluzie. (Disclaimer: omul nu pledează pentru întoarcerea la toc și călimară, nici nu vrea să interzică internetul, pledează doar pentru control și echilibru! Știm, ușor de zis, greu de pus în practică, mai ales că gamingul și social media ne activează aceleași circuite ca, supriză, drogurile.)

Cum spuneam, am abandonat lectura imdiat ce s-au închis școlile, și bine am făcut, căci zilele mele de izolare s-au transformat rapid într-o goană nebună pentru a ține pasul cu școala convertită (cu cele mai bune și nobile intenții, desigur, dar în mod complet haotic) în “școală online”.În doar câteva zile, de la copiatul mecanic de pe o tablă pe care scrie doamna, cu variațiunea “scoateți o foaie de hârtie și scrieți”, s-a trecut la assignments în Google Classroom și videoconferințe pe Zoom.

Marea conectare

Am creat conturi pentru copii pe toate aceste platforme, am schimbat parole, am notat parole, am pierdut parole, am luat-o de la capăt cu asistență prin WhatsApp de la un tătic IT-ist. De altfel, cei mai mulți părinti sunt în ceață, așa că grupurile de Whatsapp au explodat de explicații, nedumeriri și print-screen-uri lămuritoare: Unde bag codu’ ăla, am încercat și n-a mers, nu, acum e altul, păi pe ăsta nu trebuia să-l bagați acolo, încercați la celălalt link, și acum ce apăs? La final vom deveni cu toții experți digitali.

(Ca amănunt amuzant, prima dată când au aterizat pe Google Classroom câțiva copii au crezut că ar fi un fel de tiktok și-au început să posteze tâmpenii în engleză, până s-au supărat doamnele și-au amenințat că ies cu catalogul din classroom, potolește-te măgarule, stai jos ai 2.)

izolare 5
În două săptămâni de școală online, am reușit să conectez tot ce se poate prin casă, am făcut upgrade la sistemele de operare ca să meargă camera video pe Hangouts, am legat un nou laptop la imprimantă, am învățat copiii să descarce fișiere din Drive, să trimită attachment pe email, să-și noteze orele pe Zoom în Google Calendar. Casa noastră s-a transformat într-un hub unde lucrează trei freelanceri – de fapt ăla adult nu mai lucrează propriu-zis deloc, doar îi bate la cap pe ceilalți doi să-și facă temele și-apoi îi verifică. Am devenit, în sfârșit, manager. Homeschooling Manager. Predau și supraveghez lecții în două camere în paralel. Fracții și adjective la clasa a treia, completiva directă și eul liric la a opta. Bine, asta după runde intense de negocieri în care epuizez toate argumentele logice în fața refuzului “Da’ nu-i corect să facem lecții în VACANȚĂ”.

Profesorii

Cuprinși de simțul datoriei combinat probabil cu frenezia pe care ți-o transmite lejeritatea mediului digital, profii încarcă teme la greu. Lecțiile la distanță sunt înțelese de fiecare în alt fel. Unii trimit linkuri pe YouTube, alții prezentări Powerpoint, unii știu să seteze assigmnents în Google Classroom, alții postează mesaje în care cer să le fie trimise temele (rezolvate pe caiet și pozate cu telefonul) pe diverse grupuri de WhatsApp speciale create la fiecare materie. Efectul e năucitor. Copiii sunt bombardați cu o mie de noțiuni noi cărora trebuie să le facă față PÂNĂ MÂINE. Am primit în aceeași zi (la clasa a opta) o lecție de geometrie în spațiu, o listă de simfonii de ascultat, circumstanțiala de mod, Mica Unire, un link cu 13 ore de learning English și ceva la educație tehnologică. Toate cu recomandarea că NU suntem în vacanță. Nu suntem, desigur, nu e vacanță când stai blocat în casă și te duci cu spaimă la supermarket să nu atingi vreun lucru infectat pentru că nu se mai găsesc mănuși și nici spirt, după ce tocmai ai citit câți oameni au mai murit în lume și ți-ai pierdut toate joburile din următoarele luni.

Copiii

Copiii reacționează diferit la această schimbare bruscă de paradigmă. Anton, exponent perfect al generației Z, e încântat. O să facă videoconferință cu doamna și colegii? Ce tareee! Clara, în schimb, e copleșită și confuză. “Lumea se prăbușește în jur și profii se gândesc doar cum să ne mai dea teme?”Îi înțeleg pe amândoi, dar nu avem timp de dezbateri filozofice și discuții psihologice, trebuie să ne logăm pe platforme, sa pornim Zoom, să pozăm fișe rezolvate. Și să nu credeți că a rămas vreo materie neacoperită: la religie am primit un power point despre Sfânta Euharistie, iar la sport unul cu regulamentul baschetului! Nici educația civică nu s-a lăsat mai prejos, demonstrând o adecvare superbă la realitatea înconjurătoare: Anton a avut de copiat din manual de la lecția “Grupurile” un text care începe așa: “Omul este o ființă care nu poate trăi IZOLAT” (sic!). Am râs toată ziua…

Părinții

Părinții încing în continuare grupurile de Whatsapp, fie cu liste de îndemnuri, sugestii și sfaturi bine-intenționate despre vizitarea muzeelor virtuale (nu că aș avea ceva cu muzeele, le ador, dar deja în bula middleclass-ului conectat a devenit așa o modă, nu poți să te plictisești cinstit pe-acasă că pac, cuuum? dar n-ai vizitat muzeele virtuale?!?!) , fie încercând să înțeleagă ce avem de făcut cu temele. E simplu, ne explică diriginta, notați PE O HÂRTIE CU CREIONUL toate chestiile primite online ca să țineți evidența. Așadar, ordonăm manual demența digitală, cu sfântul creion. Creionul și hârtia câștigă lupta cu tehnologia, Manfred Spitzer poate să se culce liniștit. Ne odihnim laptopurile! Azi începe o nouă zi și nu e de vacanță pentru nimeni!
“Profită de acest timp ca să te conectezi mai mult cu copilul tău”, they said… După ce terminăm toate lecțiile, poate…

Intermezzo: Circuitul fișei în școala online
Se primește fișa de la professor pe Classroom, copilul o descarcă în laptop și-o trimite mamei pe email, mama printează fișa, copilul rezolva fișa (aici nu intrăm în detalii…), se pozează fișa cu telefonul mamei, se trimite pe mail copilului, copilul o descarcă în laptopul său și-o încarcă pe Classroom.
Fișa, acest instrument de tortură al educației românești, nu moare, doar își schimbă modul de transmitere.

IMG_9415

Ilustrație de Irina Dobrescu (“Povestea kendamei pierdute”)

Timp liber

La finalul zilei, după atâtea lecții, vine și timpul pentru distracție. Cum nu putem nici să ieșim afară, nici să ne vedem cu prietenii, distracția are loc tot prin intermediul unui ecran! Anton vrea telefonul meu să facă videocall cu grupul de colegi pe WhatsApp, Clara îmi vrea laptopul cu abonament Netflix și HBO. Eu rămân fără tehnologie, propunându-mi să citesc, dar gândindu-mă în schimb cum o fi în familiile alea fericite care se bucură de carantină pentru a petrece “timp de calitate” împreună, jucând Monopoly după ce au gătit brioșe BIO sau vizitând cu toții un muzeu virtual după ce au ascultat Filarmonica din Berlin. Oare chiar există așa ceva?

Unui băiat de 9 ani îi lipsesc enorm ieșitul în parc (“zburdatul”), mersul pe bicicletă, joaca cu prietenii. Statul în casă, la bloc, îl apasă, astfel că seara Anton debordează de o energie strânsă peste zi, care se cere eliberată, iar dacă nu sunt alte posibilități, goana prin casă cu opriri bruște pentru cățărare pe mobile este o soluție mulțumitoare – pentru el. Totul condimentat cu strigăte tribale! Există însă și un efect bun al plictiselii, care împinge copilul să citească sau să meșterească tot felul de “invenții”, din ce găsește la îndemână, scobitori, ață, ustensile de bucătărie. În schimb, o adolescentă de aproape 15 ani e de părere că acum a venit vremea introverților, ăia pe care lumea îi bătea la cap de obicei “să mai iasă din casă/cameră”. Acum e chiar recomandat să fii antisocial! Clara se bucură că nu mai e nevoită să meargă la școală, unde e de părere că oricum își irosește prea multe ore din viață. Dacă nu ar avea și lecții, chiar s-ar bucura de perioada asta de izolare.

Dar poate că temele astea ne mențin iluzia unei normalități pierdute pe moment, am realizat într-o dimineață când simțeam gheara angoasei crescându-mi în piept, poate că e un fel de a ne păstra mintea ocupată, de a nu o lăsa pradă gândurilor negre și panicii. Mă gândesc cum să explic metoda figurativă în loc de “ce se va întâmpla cu copiii dacă eu mă îmbolnăvesc?”. Mă enervez pe profa de Latină pentru că trimite teme irelevante, în loc să intru în panică pentru că spitalele-s nepregătite. Îmi bat capul cu eul liric și apartenența la gen în loc să tremur citind textele ordonanțelor militare. Poate o fi și ăsta un mod de a te menține pe linia de plutire? Sau de a nega și întârzia într-un fel noua realitate care s-a năpustit asupra noastră pe nepregătite? Un alt mod sigur e gătitul…

În episodul următor: Gătit. Frivolități. Amor

Bonus:

Clara, 14: “Cine se plictisește în casă să facă temele noastre.”
“Dacă mai stau mult cu voi doi prin casă, cred că devin și eu neîndemânatică”

Anton, 9: “M-am plictisit. Cred că o să iau Igienolul și o să dezinfectez toate suprafețele.”
Despre homeschooling: “E bine că nu mai dai teste, da’ e și rău că nu ai cu cine să vorbești ÎN ORĂ!
“Dacă tot stau atâta-n casă, mă gândesc să-mi mai schimb religia. Să fiu o zi budist, o zi hindus, de toate…”
Comunică zilnic prin video Whatsapp cu un coleg. Vorbesc așa, minimum o oră-două. Chiar mă întrebam ce-or avea să-și spună, când trec întâmplător prin fața camerei lui și aud:“Așa, și-acum să-ți povestesc de când m-am născut eu și eram la maternitate…”

Partea 1, despre timp și cumpărături

IMG_9281

Colaj făcut de Anton pentru școală, tema “desen în culori calde cu mesaj pozitiv”

Leave a Comment