I promised you poems (6) – Tennessee blues 

sun munch

într-o zi te-ai ridicat din aşternuturi şi ai plecat

erai hotărât trebuia să ajungi la capătul lumii

acolo unde zăpezile înghit pământul şi marea într-un alb pustiitor

acolo aveai să-l găseşti pe dumnezeu, aşa mi-ai spus în timp ce

îţi tundeai părul îţi aruncai banii îţi părăseai cărţile

m-am repezit la fereastră şi tot ce-am văzut a fost o siluetă mişcătoare

topindu-se în linia orizontului

trebuia să trăiesc fără tine era greu nu ştiam ce să fac

atunci mi-am luat doi amanţi, unul cu părul scurt, celălalt cu plete

îi puneam să-mi scrie scrisori de dragoste în fiecare zi

mi le citeau seara, în sufragerie

făceau concurs de recitări se duelau în versuri se împuşcau cu rime

după ce s-au omorât unul pe altul

am hotărît să plec pe urmele tale

dar mai întâi să fac o baie fierbinte, mi-am zis

am umplut cada cu apă m-am scufundat şi-am răsucit robinetul pînă cînd au început să se audă voci, muzică, iarăşi voci

nu curgea apă, curgeau sunete

schimbam frecvenţa rotind robinetul

ca şi cum aş fi vrut să potrivesc temperatura apei

se vorbea mult la radio dar nici o veste despre tine

erau lucruri mai importante pe lumea asta:

războiul, literatura, dragonii de komodo

când în sfârșit am plecat se-nserase

am mers mult am trecut prin sate din ce în ce mai îndepărtate

întrebam pe toată lumea dacă mai e mult până la dumnezeu

ştiţi cumva unde e capătul lumii?

oamenii ridicau din umeri îşi vedeau de-ale lor

se făcea din ce în ce mai frig

ultimul sat era aproape pustiu doar câţiva pescari îşi trăgeau năvoadele

sloiuri de gheaţă pluteau pe apa lăptoasă

nimeni nu a vrut să mă ducă dincolo de apa aia

sunt şerpi pe dedesubt, spuneau, dând din cap înfricoşaţi

şerpi periculoşi şerpi care te pot înghiţi cu totul

nu mi-era frică am pornit cu o bărcuţă

singură pe-ntinderea îngheţată

în jurul meu corăbiile ardeau în flăcări

iar şerpii mă împresurau din toate părţile

le vedeam spinările lucioase unduindu-se sub sloiuri

le simţeam atingerea lunecoasă

i-am zărit unuia chiar şi capul cu ochi orbi şi imenşi

nu-mi era frică de ei ştiam că nu-mi pot face nici un rău

în schimb de tine mi-era cel mai frică

dacă n-aveai să mă recunoști

dacă n-aveai să mă primești

dacă n-aveai să mă iubești

erai acolo pe câmpia de la capătul lumii

ţineai în mâini o carte mare veche

în ea se afla toată muzica din lume

un ceaslov din care vântul smulgea pagini

nu puteam să înaintez

vântul turbat îmi smulgea vorbele din gură

îmi îngreuna paşii

îmi acoperea părul cu zăpadă

zăpadă învârtejită peste tot

şi prin zăpada asta zburau pagini

pagini îngălbenite

un vârtej de pagini care urca spre cer

spuneai ceva dar nu-ţi puteam auzi vocea

poate doar cântai

cântai şi smulgeai pagini

nu mă puteam apropia de tine vântul mă împingea mereu înapoi

zăpada mă biciuia peste faţă

foile se-nvârtejeau în aer

în jurul meu se dezlănţuia

o furtună de pagini îngălbenite

în care se afla toată muzica din lume

mi-era frig

mi-era groaznic de frig

ce cald, ce cald trebuie să fie

în Tennessee

 

 

I promised you poems (4)

I promised you poems (3)

 

 

 

 

 

Leave a Comment