I promised you poems (3)

lego-blocks-1645504_1280
  1. LEGO

maşinuţa s-a făcut ţăndări
piese mici de lego s-au împrăştiat şi au zburat prin toată camera
împreună cu strigătul tău eşti o mamă rea uite ce-ai făcut
plângeam mai tare decât tine
dacă îţi făcusem inima bucăţi dacă nu o să mă ierţi niciodată dacă vor veni să te ia de lângă mine
dacă mă voi trezi cu EI la uşă
trei bărbaţi în uniformă şi o doamnă cu părul roşu şi cu un dosar imens în braţe
din care cad mereu foi scrise mărunt
foi care mi-au înregistrat toată viaţa toate greşelile mele de mamă toate momentele de slăbiciune toate dăţile în care am clacat
nimic nu se iartă nici oboseala nici întristarea nici enervarea
o mamă trebuie să fie perfectă mereu
folosiţi un ton calm dar ferm când vorbiţi cu copilul
stabiliţi limite dar în acelaşi timp daţi dovadă de flexibilitate
asiguraţi-l de iubirea voastră necondiţionată
am citit toate lucrurile astea de atât de multe ori le-am repetat ca pe nişte mantre fermecate le-am mestecat şi înghiţit mi le-am dizolvat înăuntru în sânge şi în carne
dar sunt momentele astea când piesele de lego zboară prin cameră
când încrederea se face ţăndări
când lacrimile curg şiroaie
o mamă nu are voie să plângă
aşa îmi spune doamna cu părul roşu
cu vocea ei stridentă pe care mi-o amintesc de undeva

eram într-un birou îngheţat îmi ţineam inima împietrită reuşeam să nu plâng deloc
avocata mea şi avocata lui împărţeau copiii orele de vizită vacanţele de crăciun
momentul ala in care copiii devin o ecuaţie formată din două variabile
bani şi timp
nu mai sunt fiinţe nu mai au suflet nu vor deveni niciodată adulţi care vor iubi vor suferi vor merge la serviciu vor pleca în spaţiu vor cuceri lumea
sunt doar nişte simboluri
timpul lor valorează bani timpul lor poate fi măsurat şi împărţit ca şi cum ai împărţi un tort aniversar
daţi câte o felie să ajungă la toată lumea
dar daţi-mi mie mai mult
eu am pus zahărul
dar eu am adus ciocolata
fără făina mea nu ar fi existat nici un tort
eu am amestecat ingredientele cuptorul unde s-a copt blatul este al meu şi tot eu aduc în fiecare an lumânările
nu-i corect de ce să fie felia altora mai mare
împărţiţi tortul în felii egale astfel ca fiecare să aibă mai mult decât celălalt

și-acum lamulțianifericiți tuturor

piesele maşinuţei lego zboară prin aer
lacrimile curg
şi fantoma femeii cu părul roşu e la uşă ameninţătoare
te iau în braţe şi plângem amândoi
formăm un conglomerat din piese de lego bine lipite între ele
un bloc din plastic indestructibil
nimeni nu ne va despărţi vreodată
oricâte maşinuţe se vor strica şi
oricâte lacrimi vor curge
legoul nostru va dăinui mereu
(foto: pixabay)

I promised you poems (1)

I promised you poems (2) 

Leave a Comment