Cu liceenii la FILIT

 

O sală plină-plină. Multe fete de liceu şi, din când în când, câte un băiat rătăcit. În faţă, două profesoare. Am întârziat, pentru că nu am reuşit să găsesc Casa Pogor. Romain Puertolas, scriitorul francez împreună cu care organizatorii FILIT (Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi) m-au “repartizat” la această întâlnire cu liceeni, a ajuns deja şi privirile tuturor fetelor s-au lipit de cămaşa lui albă pe care şi-a scris fragmente din romanul său cu fakirul blocat într-un dulap de la IKEA. (În paranteză, aş vrea să mulţumesc organizatorilor pentru această “repartizare”, Romain Puertolas a fost, aşa cum mă aşteptam, absolut şarmant!).

Îmi trag sufletul şi mă pregătesc. Însă habar n-aveam pentru ce! Nu anticipasem tirul de întrebări la care aveau să ne supună aceşti copii-frumoşi-care-citesc. Că altfel nu pot să le zic!
Au urmat două ore de discuţii spontane, fireşti, când amuzante, când serioase, întrebări scormonitoare şi originale, în care am dat tot “din casă”, atât eu, cât şi Romain. Şi când spun “din casă”, o spun la propriu, pentru că puştii au fost curioşi să afle inclusiv amănunte despre cum ne creştem copiii! (Şi autorul fakirului are tot doi, ca şi mine.)
Totul s-a încheiat cu cea mai intensă sesiune de autografe din viaţa mea, când literalmente am fost doborâtă de copii înarmaţi cu cărţi, foi scoase la imprimantă cu poza mea (acum ştiu cum se simte un rock star!), carnetele, pagini cu citate şi tricouri verzi cu însemnele clubului lor de lectură, Logos. Desigur, mai doborât de decât mine a fost Romain Puertolas, dar aşa se întâmplă atunci când eşti un autor francez cu ochi albaştri aflat într-o sală plină de liceene. A dat autografe inclusiv pe stradă, pe punctul de a se urca în taxi – lucru cu care nu mă pot lăuda şi eu!
Una peste alta, am petrecut două ore minunate alături de nişte copii la fel de minunaţi, pentru care literatura nu este chestia aia plicticoasă din care dau teze şi examene, ci ceva extrem de viu şi apropiat, aşa cum ar trebui să fie de fapt.

Leave a Comment