2018. Best of

26219481_10214459400854568_4413629848647377316_n

3 ianuarie
Am cei mai minunați copii din lume! Îmi fac viața mai grea în fiecare moment, îmi testează toate limitele din lume, îmi chestionează toate regulile și interdicțiile, nu seamănă cu nici un fel de alți copii pe care i-am cunoscut vreodată, sunt imposibili și adorabili, sunt wild and free, sunt încăpățânați și plini de idei trăznite, greu de suportat probabil pentru oricine nu e mama lor și nu-i iubește la nebunie, pentru cineva care nu le-a simțit toate zâmbetele și năzbâtiile nesfârșite (and I really mean that “nesfârșite”), nu vreau copii cuminți și controlați, deși mi-ar fi mai infinit mai ușor, vă iubesc așa cum sunteți, Clara & Anton!

20 ianuarie
Cred că m-am îndrăgostit din nou de un loc în care am stat prea puțin. Câteva ore în cetatea alba Essaouira, o plimbare pe plajă în plin zbucium (știați că… oamenii se ceartă cel mai bine în cele mai frumoase locuri?), vântul Atlanticului sus în turnul de unde altădată se vedeau corăbiile sosind, niște pescăruși învolburându-se deasupra bărcilor de pescuit și vânzătorilor de pește, mirosul de mare care netezește tot, șterge impuritățile, aduce promisiunea aia irezistibilă a depărtării, a căutarilor, a aventurii, un astfel de loc mi-a părut Essaouira, am părăsit cu regret piața centrală cu înghețată, bătrâni cu baloane colorate și copii alergându-se, clădirile din jur păreau desprinse dintr-o poveste cu realism magic, soarele se prelingea încet într-o lumină portocalie perfectă pentru fotografiat, valurile oceanului se spărgeau într-o insulă cu fortificații, nu departe de țărm, ne mai vedem noi, Essaouira, am promis, măcar într-o poveste.

26951743_10214623824045045_6388537095416459061_o

23 ianuarie
La mine acasă se pun bazele unei frumoase agenții literare:
C (în plin elan creativ): Mă gândesc să fac un atlas cu animale fantastice inventate…
A (sesizând oportunitatea de biznis): A, păi ți le duc eu în parc și ți le vând…
C: Și bănuiesc că o să vrei și bani pentru asta.
A: Păi… cam un sfert cred că ar fi corect, nu?
Mă gândesc să intervin în discuție și să le zic ceva și de taxe, dar mai bine nu.

Read More…

2017. Best of

Foto: Cornel Brad

10 ianuarie
Nu o să-nțeleg în veci cum e faza cu scrisul în cafenele pe care o practică toți scriitorii de succes. Eu sfârșesc prin a sta și-a asculta TOT ce se vorbește la mesele alăturate. De exemplu, acum asist la un training ad hoc al unei probabil-interne, îngrozită de ceea ce i se întâmplă. Între foarte multe texte birocratice într-o perfectă limbă de lemn i se repetă obsesiv: You have to be creative, every day!

20 ianuarie
#murakamiobsession

murakami

30 ianuarie
Azi cu Clara, consiliere social media:
Mama, mai schimbă-ți și tu poza aia de whatsapp! Și statusul!
Păi, și ce să-mi pun?
Nu știu, ceva care să te reprezinte. Gen: cea mai tare scriitoare!
#generatiaZ

Read More…

Înapoi în zona de confort

ComfortZone06

Ştiţi cu toţii că trebuie să ieşim cât mai curând din acesta zonă de confort, nu-i aşa? Peste tot ni se spune că atunci începe viaţa adevărată, de îndată ce faci pasul şi ieşi. Scrie în cărţile motivaţionale şi în articolele din reviste, auzi în discursurile celebrităţilor şi ale oamenilor care au reuşit să ducă la bun sfârşit ceva nemaipomenit, zic psihologii (unii) şi ne învaţă cum să facem asta într-un număr variabil de paşi simpli.

Dar ce-ar fi dacă uneori am recunoaşte că suntem prea obosiţi să tot sărim afară din zona asta de confort în care – cică – n-ar exista forme de viaţă? Dacă am recunoaşte că uneori tot ce ne dorim este să stăm cuminţi şi să lenevim în mica noastră zonă de confort, mai ales atunci când afară plouă şi e trafic în oraş?

Read More…

Poveste cu Crăciun și bunici

SantaChimneyVintage-GraphicsFairy1 2

 Cea mai frumoasă dimineață

Totul începea de dimineaţă, cu mirosul. Mă învăluia încă dinainte de a deschide ochii, intra pe sub uşa cu ferestre prevăzute cu perdeluţe dantelate şi mă ademenea din patul cu tăblie împodobită cu abţibilduri primite la pachet de o prietenă de-ale bunicii, de la fiica ei plecată peste hotare. Erau o raritate abţibildurile alea lucioase cu personaje Disney, le treceam conştiincioasă pe toate scrisorile şi listele mele de dorinţe către Moş Gerilă – singurul moş cu aprobare de la Partid. Mirosul pregătirilor de la bucătărie era prea ademenitor, aşa că mă dădeam jos din pat şi lipăiam în picioarele goale până în bucătăria unde trona Nona, bunica mea; o găseam făcând câte zece lucruri deodată, plutind între oalele puse pe foc şi tăvile din cuptor, scoţând bunătăţi din cămară şi frământând aluatul, râşnind nuci şi topind unt, vorbind în tot acest timp cu tigăile, sucitoarele, răzătoarele şi formele de chec, ca şi când vorbele ei le-ar fi putut insufla viaţă.

Read More…

2016. Best of

navona

2 ianuarie
#wintersleep

wintersleep

12 ianuarie
discuţie cu fosta mea profa de română din generală:
ea: ţi-am citit cartea în vacanţă, mi-a plăcut foarte mult, eşti extrem de sensibilă şi lucidă…
eu: ah, vă mulţumesc!
ea: bine, îmi pare rău pentru tine că eşti aşa…
eu: …

26 ianuarie
“emotions are overrated
that’s a bullshit, emotions are all we’ve got”
(Youth, Paolo Sorrentino)

31 ianuarie
Compliment de la Clara proaspăt întoarsă acasă: “Mama, tu ai foarte mult stil. Eu știu oameni care n-au stil nici la înjurături.” #reginastilului

Read More…

De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură

by Miluta Flueras http://fb.com/miluta7

Nu mai ştiu de unde a început totul, dar probabil din copilărie, aşa cum încep multe lucruri. Mai precis, de la poveştile mamei mele, în care Zmeul era întotdeauna personajul principal. Se pare că aveam o simpatie comună deosebită pentru zmei, în timp ce tradiţionalul (şi convenţionalul) Făt-Frumos nu prezenta mare interes. Zmeul are potenţial comic, epic şi, deşi nu s-ar crede, chiar liric – dacă se îndrăgosteşte şi mănâncă prea multe dulciuri. El, de regulă, hrănindu-se cu scoarţă de copac (din nou, copyright-ul merge către mama la faza asta, ea presăra acest amănunt gastronomic în poveştile pe care mi le spunea), iar la ocazii speciale delectându-se cu Sufleu de Voinic. Am continuat şi eu tradiția, spunându-le copiilor mei poveşti în care Zmeul (Zmeilor) deţinea rolul principal.
Read More…

Cântec de leagăn

Wiegenlied-Lullaby-Johannes-Brahms-

Dormi, puiul mamei, nu te mai foi în aşternuturi şi lasă-i pe Simba şi pe Tigrilă-n pace, chiar şi jucăriile din pluş trebuie să doarmă, mama ţi-a citit povestea de seară, a intrepretat toate personajele, şi-a îngroşat vocea ca să se asemene cu cea a lupului deghizat în bunicuţă şi a piţigăiat-o îndeajuns pentru a fi o Scufiţă-Roşie naivă şi speriată, te-a ţinut strâns de mână atunci când fiara aia cu bot mare şi boneţică trasă peste urechile păroase a păpat-o pe biata Scufiţă, şi a răsuflat uşurată, împreună cu tine, când în poveste a apărut vânătorul, aducând cu el salvarea tuturor,

Read More…

Apocalypse Now

dezastru vintage

Sunt momente când îţi plăteşti toate păcatele şi din viaţa asta, şi din vieţile următoare. Ajungi în situaţii neverosimile şi realizezi că ai făcut chiar eforturi ca să ajungi acolo, într-un loc de unde nu vrei decât să fugi şi să uiţi.
O petrecere pentru copii sâmbătă seara, de Sfântul Andrei, la locul de joacă din AFI Cotroceni, în timp ce pe scena de lângă patinoarul plin cântă Alex Velea & friends. Nici dacă vrei să faci un film despre apocalipsă nu reuşeşti să aduni atâtea elemente monstruoase într-un singur loc.

Read More…

Domnişoara Poimâine s-a făcut mare!

 Domnişoara Poimâine se plictisea grozav. În Viitorul Îndepărtat, unde fusese exilată de unchiul ei, Vrăjitorul Timpului, nu prea era rost de distracţie. Locuia într-un fel de nebuloasă, în care se amestecau fragmente neclare, umbre şi lumini, începuturi şi sfârşituri. Imaginaţi-vă o insulă plutitoare într-un ocean de nori. Un rest de asteroid rătăcind printr-o galaxie îndepărtată. O pată de cerneală pierdută printr-un milion de caiete acoperite cu scris. Sute de istorii învârtindu-se laolaltă într-un vârtej, amestecându-se între ele fără încetare, topindu-se unele în altele. Şi printre toate astea, o fetiţă răzgâiată adăpostindu-se pe singurul punct stabil, dar destul de nesigur.

Read More…

Trei scriitoare preferate

  1. Dragă Zeruya Shalev, ți-am iubit eroinele până la identificare, le-am ținut în brațe când au plâns și le-am șters lacrimile și le-am scuturat atunci când se afundau în autodistrugere și am zâmbit alături de ele atunci când au reușit să găsească drumul în complicatul labirint al infernului personal pe care îl trăim cu toții. Yaraah, Naama și Ella, trei fațete ale aceleiași femei cu nimic diferită de noi, toate femeile din lume, care ne luptăm cu demonii noștri, care iubim, suferim, dăm naștere, trecem prin despărțiri dureroase, ne rupem în bucăți și ne lipim la loc, dar niciodată la fel cum am fost. Dragă Zeruya Shalev, îți admir enorm precizia cu care intri în cele mai ascunse cotloane ale sufletului feminin, poezia cu care o faci, delicatețea și forța, frazele lungi, lirice, scormonitoare. Dacă ar fi să aleg una dintre cărțile tale, aș alege “Thera”, o carte care mi-a fost ca un fel de biblie într-o perioadă zbuciumată a vieții mele, și pe care am și un autograf foarte frumos de la tine!

Read More…