Literatura română și alți demoni (4)

kids-reading

Umblă vorba-n târgul literar că literatura română contemporană n-ar avea mize mari. Că scriem numai despre copilărie, drame mici şi lumi interioare, ne pierdem în detalii fanteziste şi nu livrăm mult-aşteptatele megaromane realiste care să reflecte viaţa şi epoca. Dacă Literatura Română ar exista aşa, de capul ei, ca entitate, ar putea fi trasă de urechi de criticii sau cititorii nemulțumiți. Ar putea explica și dânsa ce-i lipsește și de ce. Sau ne-ar spune tuturor să ne vedem de treabă, că ea e bine-mersi. Însă cum n-avem unde o găsi, m-am gîndit să-i întrebăm chiar pe cei care scriu literatură ce părere au. Ce mize urmăresc atunci cînd scriu? Se simt ei parte din marea Literatura Română, aia cu majuscule, au vreo datorie față de ea, s-o ducă-n zbor către cele mai înalte culmi? Şi, nu în ultimul rând, au de gînd să scrie megaromanul ăla despre care se tot zice că ne lipseşte?

Read More…

Literatura română și alți demoni (3)

reading

Umblă vorba-n târgul literar că literatura română contemporană n-ar avea mize mari. Că scriem numai despre copilărie, drame mici şi lumi interioare, ne pierdem în detalii fanteziste şi nu livrăm mult-aşteptatele megaromane realiste care să reflecte viaţa şi epoca. Dacă Literatura Română ar exista aşa, de capul ei, ca entitate, ar putea fi trasă de urechi de criticii sau cititorii nemulțumiți. Ar putea explica și dânsa ce-i lipsește și de ce. Sau ne-ar spune tuturor să ne vedem de treabă, că ea e bine-mersi. Însă cum n-avem unde o găsi, m-am gîndit să-i întrebăm chiar pe cei care scriu literatură ce părere au. Ce mize urmăresc atunci cînd scriu? Se simt ei parte din marea Literatura Română, aia cu majuscule, au vreo datorie față de ea, s-o ducă-n zbor către cele mai înalte culmi? Şi, nu în ultimul rând, au de gînd să scrie megaromanul ăla despre care se tot zice că ne lipseşte?

Read More…

Literatura română și alți demoni (2)

marylin-reading

Umblă vorba-n târgul literar că literatura română contemporană n-ar avea mize mari. Că scriem numai despre copilărie, drame mici şi lumi interioare, ne pierdem în detalii fanteziste şi nu livrăm mult-aşteptatele megaromane realiste care să reflecte viaţa şi epoca. Dacă Literatura Română ar exista aşa, de capul ei, ca entitate, ar putea fi trasă de urechi de criticii sau cititorii nemulțumiți. Ar putea explica și dânsa ce-i lipsește și de ce. Sau ne-ar spune tuturor să ne vedem de treabă, că ea e bine-mersi. Însă cum n-avem unde o găsi, m-am gîndit să-i întrebăm chiar pe cei care scriu literatură ce părere au. Ce mize urmăresc atunci cînd scriu? Se simt ei parte din marea Literatura Română, aia cu majuscule, au vreo datorie față de ea, s-o ducă-n zbor către cele mai înalte culmi? Şi, nu în ultimul rând, au de gînd să scrie megaromanul ăla despre care se tot zice că ne lipseşte?

Read More…

Literatura română și alți demoni (1)

37865709-library-wallpaper

Umblă vorba-n târgul literar că literatura română contemporană n-ar avea mize mari. Că scriem numai despre copilărie, drame mici şi lumi interioare, ne pierdem în detalii fanteziste şi nu livrăm mult-aşteptatele megaromane realiste care să reflecte viaţa şi epoca. Dacă Literatura Română ar exista aşa, de capul ei, ca entitate, ar putea fi trasă de urechi de criticii sau cititorii nemulțumiți. Ar putea explica și dânsa ce-i lipsește și de ce. Sau ne-ar spune tuturor să ne vedem de treabă, că ea e bine-mersi. Însă cum n-avem unde o găsi, m-am gîndit să-i întrebăm chiar pe cei care scriu literatură ce părere au. Ce mize urmăresc atunci cînd scriu? Se simt ei parte din marea Literatura Română, aia cu majuscule, au vreo datorie față de ea, s-o ducă-n zbor către cele mai înalte culmi? Şi, nu în ultimul rând, au de gînd să scrie megaromanul ăla despre care se tot zice că ne lipseşte?

Read More…

Toate dimineţile de luni

xpan_vara_18

Te trezeşti. Vacanţa e undeva în urmă, rămasă în firele de nisip care se scutură din costumul de baie aruncat într-un colţ, în florile de câmp culese de pe dealuri, care s-au uscat deja în vază, sau în folderul cu fotografii din computer. Vara 2016, care se adaugă celorlalte foldere: Vara 2015, Vara 2014 şi tot aşa. Câţiva giga de vară, puşi bine la păstrare. Ştii că o să vină o vreme când o să fie frig, ploaie, zloată sau zăpadă şi-o să deschizi folderele astea şi-o să priveşti fotografiile cu o nostalgie caldă, atât de caldă că zăpada din jur se va topi, iar oraşul cu străzile lui gri şi murdare şi clădirea de birouri în care iarăşi te-a prins seara vor dispărea ca prin farmec.

Read More…

5 cărți pentru copii și un film

Let-s-Make-Some-Great-Art-by-Marion-Deuchars-yatzer

 

OTTO, The Autobiography of a Teddy Bear (de Tomi Ungerer, Ed. Phaidon)

Uneori, poveştile nu sunt vesele de la cap la coadă. Uneori, poveştile vorbesc şi despre lucruri mai puţin plăcute care s-au întâmplat cu adevărat şi pe care încă ni le amintim. Cum ar fi Al Doilea Război Mondial (despre care ai învăţat sau urmează să înveţi la Istorie…). Dar cărţile pot vorbi despre lucruri precum războaiele într-un fel frumos, spunând poveşti cu personaje simpatice, pe care le îndrăgim. Cine nu a îndrăgit vreodată un ursuleţ de plus? Otto e chiar un astfel de ursuleţ de plus, care îşi scrie o autobiografie fictivă. Povestea vieţii lui începe în Germania anilor 40, când este cumpărat din magazin drept cadou pentru un băieţel pe nume David. Dar după o vreme, David se întoarce acasă purtând o stea galbenă în piept, iar el şi familia lui sunt trimişi undeva departe, de unde nu ştie dacă se oamenii se mai întorc vreodată. Atunci Otto rămâne în grija lui Oskar, cel mai bun prieten al lui David, războiul izbucneşte şi aventura şi călătoriile ursuleţului de plus încep. Se împrieteneşte cu un soldat, ajunge în America şi în locuri din ce în ce mai ciudate, dar nu-şi va uita niciodată prietenul din copilărie.

Read More…

Luminițe

Comana-181

La sfârşitul lui octombrie, am participat la acţiunea “Profesor pentru o zi”, parte din programul “Fiecare Copil în Grădiniţă” iniţiat de asociaţia OvidiuRo, ce are ca misiune să îi aducă la grădiniţă pe cei mai săraci copii din România. Am mers, împreună cu fetiţa mea de 10 ani, la o grădiniţă din satul Ticușu Nou, Comana, jud. Braşov, şi am petrecut acolo câteva ore cu copiii.

Read More…

De ce e cerul albastru

copii telefon

În ziua în care, pe la trei ani şi ceva, Clara a învăţat de una singură cum să dea “replay” unei melodii pe YouTube, n-am ştiut dacă să mă bucur sau să mă sperii (deşi înclinam cumva, în mod natural, ca orice părinte care şi-a petrecut copilăria cu cheia de gît, către a doua variantă). Era perioada în care urmăream Kermit the Frog cam de zece ori la rînd şi, după ce a studiat pe tăcute procedura timp de cîteva zile, urmărindu-mi atentă mişcările, Clara s-a decis că treaba e destul de simplă şi că se poate descurca singură. A fost o surpriză absolută, mai ales că nici prin cap nu-mi dăduse să o iniţiez în tainele folosirii internetului, la o asemenea vîrstă fragedă. Dar lucrurile au propriul lor ritm şi, de cele mai multe ori, se petrec exact atunci cînd au ele chef şi tu eşti mai puţin pregătit. Ca în cazul acelor întrebări încuietoare despre Dumnezeu, sex sau moarte cu care copiii te trăznesc în cele mai nepotrivite momente, de exemplu la coadă la supermarket. Tocmai dai să scoţi cardul din portofel, cînd o voce suavă se aude din căruciorul plin cu produse: “Mami, e adevărat că noi toţi o să murim? Şi tu o să mori, chiar şi tati o să moară?”.  O scenă desprinsă parcă dintr-un roman al lui Don DeLillo si un moment-cheie (după cum spun manualele) pentru a începe una dintre acele discuţii solemne pe teme metafizice… Read More…

Cum să fii cool (o istorie personală)

cool

Era în ’91, tata era plecat de câteva luni bune in State, cu o bursă, când i-am trimis prima scrisoare. După ce l-am informat, destul de sec, că fac bine, însă frate-miu mai mic mă enervează îngrozitor, iar mama mă pisălogeşte încontinuu cu şcoala, am trecut direct la subiect. Subiectul propriu-zis al scrisorii era o listă de cumpărături cu chestii cool pe care era musai să le am, ca să fiu cea mai tare din clasă. Bine, până într-a patra chiar fusesem cea mai tare din clasă, la învăţătură, însă, odată cu Revoluţia, care m-a prins în clasa a cincea, n-am mai dat doi bani pe chestia asta, pentru că doream cu disperare să fiu cool. Deşi habar n-aveam de acest termen. Pe lista mea se aflau aşa: blugi prespălaţi, adidaşi cu şireturi fosforescente, tricouri cu desene colorate (stil graffiti), ghiozdan (din nou, în culori fosforescente, se pare că aceasta era culoarea must-have a sezonului, pentru a mă exprima în limbajul revistelor glossy), casete audio cu MC Hammer şi Roxette. Read More…

Patru personaje

Se numea Miua şi era un urs roşu, cu vestuţă în carouri şi un ochi puţin dezlipit. Habar n-am de la cine îl primisem şi nici nu cred că mă jucam prea mult cu el, dar seara cînd mă pregăteam de culcare, Miua devenea personajul principal al fanteziilor mele. Era un soi de erou neînfricat, posesor de sabie şi de puteri magice, ajutor de zîno-prinţesă (asta eram eu) şi principala lui misiune era să execute/pedepsească/decapiteze orice coleg de grădiniţă care mă trăsese de păr sau rîsese de mine în timpul zilei. Read More…