Cum să fii cool (o istorie personală)

cool

Era în ’91, tata era plecat de câteva luni bune in State, cu o bursă, când i-am trimis prima scrisoare. După ce l-am informat, destul de sec, că fac bine, însă frate-miu mai mic mă enervează îngrozitor, iar mama mă pisălogeşte încontinuu cu şcoala, am trecut direct la subiect. Subiectul propriu-zis al scrisorii era o listă de cumpărături cu chestii cool pe care era musai să le am, ca să fiu cea mai tare din clasă. Bine, până într-a patra chiar fusesem cea mai tare din clasă, la învăţătură, însă, odată cu Revoluţia, care m-a prins în clasa a cincea, n-am mai dat doi bani pe chestia asta, pentru că doream cu disperare să fiu cool. Deşi habar n-aveam de acest termen. Pe lista mea se aflau aşa: blugi prespălaţi, adidaşi cu şireturi fosforescente, tricouri cu desene colorate (stil graffiti), ghiozdan (din nou, în culori fosforescente, se pare că aceasta era culoarea must-have a sezonului, pentru a mă exprima în limbajul revistelor glossy), casete audio cu MC Hammer şi Roxette. Read More…

Patru personaje

Se numea Miua şi era un urs roşu, cu vestuţă în carouri şi un ochi puţin dezlipit. Habar n-am de la cine îl primisem şi nici nu cred că mă jucam prea mult cu el, dar seara cînd mă pregăteam de culcare, Miua devenea personajul principal al fanteziilor mele. Era un soi de erou neînfricat, posesor de sabie şi de puteri magice, ajutor de zîno-prinţesă (asta eram eu) şi principala lui misiune era să execute/pedepsească/decapiteze orice coleg de grădiniţă care mă trăsese de păr sau rîsese de mine în timpul zilei. Read More…

La câţi metri te-ai înecat?

kissing kids

Spun stop repede, ca să fie cât mai puţini metri. Hm, deşi la o adică, dacă s-ar nimeri să fie Ionuţ, nu m-ar deranja să fie mai mulţi. Da’ nu poţi să ştii niciodată, şi la ce noroc am eu, sigur o să nimeresc vreun tocilar care să mă pupe! Pentru că înecatea, jocu’ ăsta, e cu pupături. Se joacă în tabere, după ce s-a dat stingerea şi diriga a verificat că suntem toţi bine mersi, fetele cu fetele şi băieţii cu băieţii, fiecare în patul lui, în pijamale şi cu pătura trasă până la bărbie. Se mai joacă şi la petreceri, cu lumina stinsă, după ce se dansează “bluzuri” suficient de mult.

Read More…

Cum se strică o serbare

clara balerina 2

Trecusem, pe rînd, de la amuzament la îndoială și de la mîndrie la jenă, și toate astea într-o singură oră. În timpul ăsta, Clara părea că se distrează de minune. Încălecată pe scăunelul de plastic întors, așa cum stau cowboy-ii texani în filme, cu frumoasa rochiță de catifea aproape dată peste cap, cu părul atîrnîndu-i sălbatic peste ochișorii cu priviri rebele, era ocupată să-și convingă colegii de grădiniță să lase naibii îngînatul cîntecelului despre săniuțe, fulgi de nea și copii cuminți și, în schimb, să intre în concursul de strîmbături pe care încerca să-l pună la cale în timpul primei serbări din viața ei. Read More…

10 motive pentru care merita sa ai copii

Sa ai copii nu-i deloc o treaba usoara: adio petre­ceri spontane si frappé-uri cu fetele, bun venit biberoane si mers la groapa de nisip! In sprijinul ideii demodate ca a avea copii este totusi o bucurie, am adunat o lista de motive…

Departe de mine gindul de a incerca sa va conving in vreun fel ca merita sa inlocuiti mojito-urile cu prietenele, plecarile spontane in cluburi, sexul nebun pe masa de bucatarie (ma rog, fie si masina de spalat!) sau lenevitul pina la prinz in pat cu treburi prozaice precum incalzitul biberoanelor noaptea, schimbatul pampersilor si, mai apoi, fuga prin restaurant cu lingurita plina de piure de mere care aterizeaza in final in decolteul doamnei de la masa vecina. Nuuu, nici gind! Ca sa nu mai lungesc vorba, o sa va ofer doar o lista cu 10 motive (cit se poate de serioase) pentru care merita sa devii mama:

Read More…

Vîrsta revoluțiilor nefăcute

generatia X

Ce faci cînd mai ai doar cinci ani de tinerețe?

La treizeci de ani, începi să te gîndești –  pentru prima dată cu luciditate – la drumul pe care ai apucat-o. E vîrsta la care le lovește brusc revelația că nebuloasa aia plină de promisiuni și incertitudini numită “viitor” (din care, la douăzeci de ani nu reușeai să deslușești mare lucru) e deja prezent. Îți dai seama că, tot așteptînd plin de nerăbdare să înceapă piesa de teatru, ești deja pe scenă, în actul doi, dar nu-ți știi prea bine replicile. Read More…

Ciută Nevăzută

copilarie

Personajul din imagine, bălăuroiul ăla uriaș de tinichea, cu mutră mai degrabă jovială decît fioroasă, se numea Ciută și sălășluia undeva în apropiere de Orășelul Copiilor, pe la începutul anilor ’80.Era foarte-foarte dezordonat, memoria-i juca feste, nu se spăla pe dinți aproape niciodată și nu era în stare să facă nimic mai de doamne-ajută. Uneori, îl luam cu mine acasă, îl ascundeam sub pat și, ca o tocilară ce eram, îi țineam tot felul de predici moralizatoare, așa cum îmi țineau ai mei cînd nu eram cuminte. Read More…

Occupy rapidul Bucureşti-Iaşi

“Dacă mişcarea Occupy Wall Street are vreun scop, ar trebui să fie acelaşi pe care-l are şi literatura bună: să neliniştească”. Citeam pe telefon un articol pe site-ul www.themillions.com, în timp ce trenul se îndrepta, cu păcănitul ăla de roţi pe care-l iubeam în copilărie, către Iaşi, unde urma să particip la un festival de literatură dedicat romanelor de debut. Read More…