5 cărți pentru copii și un film

Let-s-Make-Some-Great-Art-by-Marion-Deuchars-yatzer

 

OTTO, The Autobiography of a Teddy Bear (de Tomi Ungerer, Ed. Phaidon)

Uneori, poveştile nu sunt vesele de la cap la coadă. Uneori, poveştile vorbesc şi despre lucruri mai puţin plăcute care s-au întâmplat cu adevărat şi pe care încă ni le amintim. Cum ar fi Al Doilea Război Mondial (despre care ai învăţat sau urmează să înveţi la Istorie…). Dar cărţile pot vorbi despre lucruri precum războaiele într-un fel frumos, spunând poveşti cu personaje simpatice, pe care le îndrăgim. Cine nu a îndrăgit vreodată un ursuleţ de plus? Otto e chiar un astfel de ursuleţ de plus, care îşi scrie o autobiografie fictivă. Povestea vieţii lui începe în Germania anilor 40, când este cumpărat din magazin drept cadou pentru un băieţel pe nume David. Dar după o vreme, David se întoarce acasă purtând o stea galbenă în piept, iar el şi familia lui sunt trimişi undeva departe, de unde nu ştie dacă se oamenii se mai întorc vreodată. Atunci Otto rămâne în grija lui Oskar, cel mai bun prieten al lui David, războiul izbucneşte şi aventura şi călătoriile ursuleţului de plus încep. Se împrieteneşte cu un soldat, ajunge în America şi în locuri din ce în ce mai ciudate, dar nu-şi va uita niciodată prietenul din copilărie.


Otto 3 Otto 4 OTTO_29

 

Let’s make some great art! (de Marion Deuchars)

Van Gogh, Matisse, Picasso, Mondrian, Magritte Pollock, Warhol… Ţi se pare cunoscut vreunul dintre numele astea? Ai vrea să înveţi să desenezi, să pictezi & colorezi, să te joci de-a colajul, într-un cuvânt să înveţi artă plastică, dar nu ca la şcoală, ci în cel mai fun fel posibil? Atunci o să te dai în vânt după cartea lui Marion Deuchars, “Let’s make some great art”, cel mai neconvenţional manual de artă pe care l-am văzut până acum. O să înveţi despre forme şi culori, lumini şi umbre, despre pictori şi curente artistice, benzi desenate şi tehnici de desen. O să desenezi vaze cu flori care au crescut prea mari şi vor să iasă din cameră, munţi magici, dar şi oameni care se transformă în extratereştri sau scheleţi înfricoşători.
Poţi comanda cartea de pe amazon.co.uk sau te poţi juca aici: www.letsmakesomegreatart.com
Let's-Make-Some-Great-Art-spreads1 Marion-Deuchars-Let's-Make-Some-Great-Fingerprint-Art-Spread-4

Povestiri de pe Calea Moşilor, de Adina Popescu (Ed. Casa de Pariuri Literare)
Ştii cum se jucau părinţii tăi când erau de vârsta ta? Fără tablete şi smartphone, fără petreceri cu animatori costumaţi în personaje Disney… Ştii că la grădiniţă toţi copiii deveneau “şoimi ai patriei”, iar mai apoi, la şcoală erau făcuţi “pionieri” şi printre îndeletnicirile lor extra-şcolare se numărau strânsul frunzelor de dud pentru hrănirea viermilor de mătase? Că la aniversări şi serbări ascultau muzică la un aparat antic numit “casetofon” şi că mergeau în excursii însoţiţi de “tovarăşe învăţătoare”? Despre toate astea şi multe altele a scris Adina Popescu în cartea “Povestiri de pe Calea Moşilor”, care urmăreşte povestea unei fetiţe a anilor ’80 de când mergea la grădiniţă, până la finalul clasei a opta. Vei descoperi că lucrurile nu erau aşa de diferite, de fapt, că prieteniile erau la fel de furtunoase, că băieţii de abia aşteptau iarna ca să bulgărească fetele şi că, la fel ca şi acum, copiii se dădeau în vânt după secrete şi mistere, chiar dacă pe vremea aia se inspirau din seria “Cireşarii”, nu din filme cu super-eroi.

Flora şi Ulise, de Kate diCamillo (Ed. Arthur)
Dacă v-a plăcut Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, povestea unui iepuraş de porţelan care porneşte într-o aventură fantastică din adâncurile oceanului până pe străzile aglomerate ale oraşului Memphis, atunci sigur o să va placă şi povestea unui pui de veveriţă care scrie poezii şi poate zbura. Flora, o fetiţă care se da în vânt după benzi desenate şi nu e prea impresionată de poveştile de iubire pe care le scrie mama sa, va avea ocazia să descopere, împreună cu noul ei prieten cu codiţă, ce înseamnă cu adevărat prietenia. Aşa cum şi iepurele Edward Tulane descoperă, la sfârşitul extraordinarei sale călătorii, ce înseamnă să iubeşti cu adevărat.

19-24_cipi_acest_pitic_urias_-_livia_rusz

Cipi acest pitic uriaş, de Fodor Sandor, ilustraţii de Livia Rusz (Ed. Regis)
A fost cartea copilăriei mele, citită cu glas molcom de bunica mea, şi răsfoită pe îndelete în vacanţele de vară nesfârşite de la Brăila. Aşa că m-am bucurat foarte tare că a fost reeditată şi acum se pot bucura şi alţi copii de aventurile minunate ale piticului Cipi care locuieşte în scorbura Fagului Uriaş din mijlocul pădurii. O să intraţi într-o lume în miniatură, alături de prietenii lui, Pasărea, Ariciul, Iepurele, Ticălosul de purcel Mistreţ, Jupân Cârtiţa, Ciupercă Otrăvitoare sau Albinele Sălbatice. Un singur lucru îl necăjeşte pe mărinimosul nostru pitic: ar vrea să fie şi el mai înalt, măcar cu o jumătate de deget… Şi pentru asta, e în stare să facă orice! Inclusiv să devină… brrr!, să devină un pitic rău, spaima pădurii! Ce se întâmplă, veţi afla din carte… Dar asta este numai una dintre peripeţiile prin care trece Cipi, alături de simpaticii săi prieteni. Cea mai frumoasă poveste din carte este ultima, când Cipi se îndrăgosteşte. Într-o bună zi, apare, adusă de vânt, o făptură suavă şi încântătoare pe nume Scânteioara, care-i vrăjeşte inima. Iar un pitic îndrăgostit este întotdeauna peste măsură de stângaci şi de haios.
O lectură numai bună pentru vacanţă de vară, care o să va facă poftă să cutreieraţi prin pădure și să vă întrebaţi dacă nu cumva toate vietăţile pe care le întâlniţi acolo au o viaţă a lor, secretă!
FILM
Călătoria lui Chihiro (“Spirited Away”, regia: Hayao Miyazaki, 2001)

Nu-i aşa că ţi-ai imaginat de multe ori cum ar fi să intri dintr-o dată într-o lume secretă, fantastică, cum a pătruns Alice în Ţara Minunilor, căzând într-o gaură de iepure? Chihiro e un fel de Alice care ajunge, printr-un tunel, într-o lume fabuloasă a spiritelor, o lume cu personaje aşa cum nu ai mai văzut, desenate cu o imaginaţie debordantă de Hayao Miyazaki, autor de filme japoneze de animaţie. Părinţii lui Chihiro sunt transformaţi în porci de către vrăjitoarea Yubaba, iar fetiţa, împreună cu noul ei prieten, Haku, va încerca să-i salveze şi să ajungă din nou acasă. E o poveste plină de magie, iar personajele bizare care o populează (Spiritul-Ridiche, Spiritul Fără Faţă, care dintr-o fantomă tăcută se transformă într-un monstru carnivor, Spiritul Râului care trebuie să facă baie pentru a scăpa de deşeuri, Bebeluşul Gigantic, cele două Vrăjitoare Gemene ș.a.m.d) îţi vor rămâne în memorie multă vreme. Şi dacă te vei îndrăgosti de poveştile lui Miyazaki, încearcă şi “Prințesa Mononoke” sau “Castelul Zburător al lui Howl”.

 

(recomandări publicate în revista Fabulafia)

Leave a Comment