2017. Best of

Foto: Cornel Brad

10 ianuarie
Nu o să-nțeleg în veci cum e faza cu scrisul în cafenele pe care o practică toți scriitorii de succes. Eu sfârșesc prin a sta și-a asculta TOT ce se vorbește la mesele alăturate. De exemplu, acum asist la un training ad hoc al unei probabil-interne, îngrozită de ceea ce i se întâmplă. Între foarte multe texte birocratice într-o perfectă limbă de lemn i se repetă obsesiv: You have to be creative, every day!

20 ianuarie
#murakamiobsession

murakami

30 ianuarie
Azi cu Clara, consiliere social media:
Mama, mai schimbă-ți și tu poza aia de whatsapp! Și statusul!
Păi, și ce să-mi pun?
Nu știu, ceva care să te reprezinte. Gen: cea mai tare scriitoare!
#generatiaZ

4 februarie
M-am gândit destul de mult la treaba cu copiii și implicarea politică. Ai mei au fost mereu foarte interesați de acest aspect, așa că nu am evitat subiectul, dar le-am subliniat întotdeauna că părerile mele sunt doar părerile mele și nu adevărul absolut, ăla singur și eventual cu A mare. Mi se pare periculos să faci asta, chiar dacă tu ești sigur, ca adult, că deții adevărul absolut. Poți să încerci săle dai doar instrumentele cu care ei își vor construi, mai târziu, propriul lor adevăr.
Am ieșit zilele astea și o să mai ies, dar nu ca să-i văd pe X sau pe Y la închisoare sau ca să, vorba manelelor, moară dușmanii, am ieșit pentru o idee frumoasă. Azi am ieșit și cu copiii, ei au vrut să vadă cum e, dar nu le-am pus slogane sau mesaje în gură. Anton, din ce a priceput el, a început să strige din proprie inițiativă: NU vrem hoți! Ideea îi aparține, nu i-am sugerat să strige nimic. Mi s-a părut foarte frumoasă atmosfera din piață, dar sincer mă trec fiori când văd copii scandând – desigur, în joacă – mesaje cu ciuma roșie și pușcăria. Părinților care li se pare funny chestia asta le recomand un exercițiu de imaginație: și de cealaltă “parte a baricadei” (pentru că aici s-a cam ajuns) există copii care preiau mesajele părinților lor. Dacă nu vrem să vedem niște “prichindei” de-ai lor înjurând figuri din opoziție sau recitând cu maximă candoare texte de pe România TV, hai să-i învățăm pe “ai noștri” ce înseamnă toleranța și exercițiul democratic de a protesta fără ură!

16487636_10211345524689610_2426202699973260455_o

8 februarie
deci ninsoare viscol cutremur pană de curent circ politic. la cât să mai #rezist?

14 februarie
Dialog de Valentine’s Day cu Clara:
Mama, iar citești cărți d-astea cu romantism?
Da nu e cu romantism…
Păi cu ce e?
E așa, despre ce se întâmplă cu un cuplu când se duce romantismul, când apar copiii, grijile…
Și o citești ABIA ACUUUM???

28 februarie
Dialog la înghețată:
C: Mă întreb… oare există vreun copil al cărui vis e să fie contabil?
A: Păi depinde, câștigi bine dacă ești contabil?

7 martie
Clara, știi că mâine e 8 martie?
Așa, și? dacă te aștepti de la mine la dulcegării, știi că nu-s genu…

“Fetele trebuie să facă primul pas, că ele sunt doamnele” (Anton, 6)

18 martie
#vulcaniinoroiosi

vulcanii

25 martie

leipzig

6 aprilie
DILEMA Veche de săptămâna asta are un dosar superb, despre mame și relatia cu mamele; sunt câteva texte acolo care m-au rupt, de Alexandru Matei, Stefania Mihalache, Elena Stancu și Bogdan-Alexandru Stanescu. Cel mai frivol e al meu, da’ am zis că poate e bine să fie și ceva mai funny.

8 aprilie
Azi e ceva mai bine să fii scriitoare în România, pentru că sunt 12 grade, e soare și pare că vine, în sfârșit, primăvara. Asta ajută întotdeauna. Dacă ieși în parc să stai pe o bancă la soare, parcă mai uiți că avem cea mai mică piață de carte din Europa și zero burse literare. Primăvara – ne învață manualele școlare care subliniază importanța expresiilor frumoase – natura se trezește la viață și poți, așadar, să speri că odată cu ea, se va trezi și inspirația.

15 aprilie
Am incercat sa conving copiii sa iesim in parc. Nu voiau cu nici un chip. In final, la capatul argumentelor le-am trantit: Faceti cum zic io, gata cu democratia-n casa asta, de azi inainte e dictatura!
Reactii:
Hai nu zau?
Pe bune? Cine te-a pus?
Te-ai autoproclamat?
Pai facem si noi ALTA dictatura!

Na, daca am dus copiii la proteste…

de paste

23 aprilie
Anton: “Barcelona e ca o Constanta spaniola. Da’ de 10 ori mai frumoasa”

barcelona

6 mai
foarte frumoasă recoltă de urări anu’ ăsta, vă mulțumesc. le rețin în special pe cele cu copii deștepți, portofel doldora, slăbire fără dietă, lipsă riduri, dar le apreciez în egală măsură pe cele cu povești frumoase, inspirație și vise înaripate.

18 mai
Azi am fost la scoala Pia Bratianu sa le povestesc copiilor despre Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul & De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură si am primit cele mai frumoase desene & declaratii.
(Ce nu se vede in poza: “Te-am vazut in poze pe net si arati mai bine acolo”)

pia bratianu

23 mai
Hai să repetăm pentru teză, Clara!
Lasă-mă-n pace, că prea ești nu știu cum!
Hai, Clara…
Nu! N-am chef!
Da ce ai chef să faci?
Să desenez și să citesc. (pauză) Sunt activități intelectuale, n-ai ce să comentezi!
(N-am avut…)

“Nu te supăra că zic asta, dar de 1 iunie chiar nu mai vreau să primesc cărți de la tine” (Anton)

25 mai
O discuție foarte interesantă astăzi la Bookfest – Salonul Internațional de Carte la standul Ikea, pardon, standul Suediei, despre literatura pentru copii, cu autorii Marten Sanden și Stina Wirsen, moderată de Victoria Patrascu. Am aflat o mulțime de chestii SF, precum faptul că în Suedia există Academia Scriitorilor pentru Copii, dar am povestit și despre un proiect românesc foarte frumos și necesar –  Cu Alte Cuvinte/Cultural diversity in children’s books.

suedia bookfest

27 mai
Dialog literar cu Clara:
Mama, degeaba zici tu că nu-s mare chestie cărțile astea cu pisicile războinice. Că mie-mi dau așa, o stare…
Aha, păi atunci e bine. Ce fel de stare?
Așa, cum să zic, mă simt împăcată cu viața!

10 iunie
#TIFFmoments

TIFF

12 iunie
“There have to be elements of anxiety and mystery in truthful children’s books, or, at least, there have to be in mine,” he said. “What I don’t like are formless, floating fantasies. Fantasy makes sense only if it’s rooted ten feet deep in reality.” (Maurice Sendak)

14 iunie
Tales from Jerusalim:
Don’t say later, pretty lady, later means never! If you go now, you will never come back, mi-a spus un domn din bazar, cu un nume imposibil de retinut, dupa ce a incercat sa-mi vanda the jewel of the Middle East. A trebuit sa-l refuz cu argumentul suprem (“sunt jurnalista”) si omul a inteles si n-a mai insistat. Am intrebat daca pot sa-l fotografiez, dar nu a vrut: I don’t want you to take pictures, I’m trying to sell you something.

ierusalim

27 iunie
“Hai la culcare. Aceste trei cuvinte diferențiază căsnicia de orice alt tip de relație. N-o să găsim o cale să ajungem la vreo înțelegere, dar hai la culcare. În momentul ăsta ne urâm unul pe altul, dar hai la culcare. Hai să ne retragem în noi înșine, dar împreună. Oare câte conversații se încheiaseră în felul ăsta? Câte certuri?” (Iată-mă, Jonathan Safran Foer)

29 iunie
nu merg cu bicicleta, nu schiez, nu fac jogging, nu alerg maratoane, nu joc tenis sau volei și de fitness mă las după două luni, dar SUPul ăsta s-a inventat special pentru mine, mă gândesc că ar merge să-mi iau și-o carte pe placa aia
#SUPergirls

SUP

10 iulie
Anton: Păi asta e, trebuie să suporți multe de la mine, că și eu suport multe de la tine…
Eu: Tuuu? Ca de exemplu, ce?
Anton: Păi eu te rog să-mi spui seara o poveste și tu zici că ești prea obosită.

12 iulie
doo chestii mișto la care am fost săptămâna trecută și care chiar merg, în mod straniu, împreună: “Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” (musical de Razvan Mazilu, la Teatrul Excelsior, cu 6 actrițe tinere și explozive, plus muzică de Bach, Pergolesi, Rod Stewart și Beyonce cântată de un band feminin) și expoziția de la MNAR, “Noul romantism negru”, în care am văzut ceva video art inspirat de proze de Edgar Allan Poe si Villiers de L’Isle-Adam (de care am fost obsedată într-o fază mai dark a adolescenței), plus călugărițe claustrofobe, jucării însângerate, peisaje postapocaliptice, serial killers iviți din apusuri exotice a la Gauguin, dar nu vă speriați, că nu e așa dark cum pare, după cum și spectacolul lui Mazilu nu e doar musical și nici doar comedie, se joacă cu toate emoțiile și apasă toate pedalele, unii poate ar spune că-s prea multe, dar mie mi-a plăcut la nebunie curajul ăsta și probabil legătura cu romantismul negru e motivul călugăriței (catolice), ceea ce-mi amintește de filmul ăla de tinerețe al lu’ almodovar, cu călugărițe, Dark Habits, deci dark din nou, dar mă opresc aici că am făcut o varză culturală!

22 iulie
“Someone once asked Alice Walker if women (well, female artists) should have children. She replied, “They should have children—assuming this is of interest to them—but only one.” Why? “Because with one you can move,” she said. “With more than one you’re a sitting duck.”

27 iulie
Dialog de seară cu C&A:
Mama, care e talentul tău ascuns?
Nu știu, voi care credeți că e?
Păi… că nu știi să faci mâncare?
#talentshow #thekidsareallright

6 august
“In ce povesti transforma oamenii viata, in ce vieti transforma oamenii povestile” (Philip Roth, Contraviata)

8 august
izolată la țară, înțeleg când deschid Facebookul că orașul fierbe de păreri, dezbateri, scindări. totuși, nu-s lămurită: ce părere are domnul pleșu despre alăptarea în public & cum se poziționează aripa liberalăa USR în chestiunea despacito. în plus, este și #ziuainternaționalăapisicii, ceea ce mă face să mă întreb dacă pisicilor le place despacito și dacă e ok ca ele să alăpteze în public. iar dacă pisicile și-ar face usere, ar fi unul popular sau liberal? propun un referendum ca să le rezolvăm pe toate.

la tara

11 august
Din prefața unei antologii de poezie universală: “O nouă gramatică poetică, acoperind cu mari revărsări verbale liniile de forță ale unei necesități lăuntrice așteptate, construindu-și solemnitatea spunerii cu mai multă rigoare decât s-ar putea crede la un examen superficial, dizolvând materialul rebarbativ al unui lexic tehnic și abstract, ca și numeroasele inflexiuni de oralitate, într-o fugozitate de maree aparent oarbă și haotică, stă la baza acestei poezii care a zguduit limba franceză din seculara, tradiționala ei placiditate.”

3 septembrie
#intothewoods

Foto: Cornel Brad

Foto: Cornel Brad

12 septembrie

A început școala. Asta înseamnă că voi auzi din ce în ce mai des “Ba nu!” și “Mai încolo!”…

Unii și-au dezvoltat spiritul antreprenorial în vacanță și au aflat la școala vieții că poți scoate la vânzare chestii care nu-ți mai trebuie. Clara nu a putut participa efectiv la chioșcul improvizat la locul de joacă din parc (din motive de orar), dar a participat cu sugestii și planuri de marketing. Anton a plecat cu taraba-n spate și, ajutat de prețurile de dumping, a vândut de 10 lei. “E un început bun, o să fac asta-n fiecare zi, sănu-ți mai cer ție bani”. Nu pot să spun decât tradiționalul #doamneajută.

12 sept

19 septembrie
Azi am încercat (și chiar am reușit) să gătesc. Anton a apreciat gestul (& gustul!), dar a ținut să mă atenționeze că “un bucătar bun nu are nevoie de internet”

27 septembrie
Azi am primit două cărți. Aceste două cărți. O dovadă că există o forță divină care face lucrurile să se întâmple și are un umor nebun.

carti

5 octombrie
Când am scris Deadline am fost inspirată, în parte, și de lupta locatarilor din Blocul în formăde U pentru locurile de parcare (pentru cine nu știe, blocul ăsta înconjoarăo biserică, deci curtea blocului e aceeași curte cu a bisericii). Pe principiul “viața bate ficțiunea”, la câțiva ani după Deadline, biserica și-a recuperat terenul, ceea ce face ca practic curtea blocului să nu mai existe, deși una dintre scări are un singur acces, și anume pe cel din această curte. Cum ar veni, noi reușim să intrăm în bloc doar prin bunăvoința bisericii care se milostivește de noi închiriindu-ne locuri de parcare contra unei sume anuale (nu foarte mari, ce-i drept, și trecute frumos pe o chitanță cu antetul Patriarhiei Române și ștampila parohiei.)
Ideea e că uneori nu are sens să inventezi povești și situații, viața îți oferă destule. Sper măcar la o parcare liniștită în împărăția cerurilor, fără taxe.

7 octombrie
“Vedeam pesti. Aveam pesti. Mancam pesti. Vanam pesti. Fusese o zi grea. Aveam capcane pentru pesti. La cina: peste cu salata.
Descoperisem paharul. Beam din pahare. Aveam pahare. Foloseam pahare. Pe scurt, duceam o viata păhăgreapeștească.”
(Ana, 9 ani #creativekidz)

20 octombrie
Cum se îndulcește o veste proastă. Acum câteva zile, la telefon:
“Doamna Rosetti, nu știu cum să vă zic… avem o maaare problemuță!”
#marileproblemuțe #micilediminutive

28 octombrie
Hide & Seek Sonoro Festival

hide and seek sonoro

Foto: Cornel Brad

8 noiembrie
Primul nostru interviu în formula De basm!

De Basm

8 noiembrie
niciodată nu am reușit să scriu în cafenele. deși nu se poate spune că n-am încercat. întotdeauna sfârșesc prin a asculta conversația celor de la masa alăturată. am auzit, de-a lungul timpului, doamne dezbătând dileme sentimentale și împărtășind povești despre domni care fug de însurătoare ca dracul de tămâie, liceeni chinuindu-se cu dileme literare, brainstorminguri “creative” de corporatiști, și iată-mă acum lângă doi domni serioși care vând case de marcat și se laudă cu comisioane de mii de euro, care nu doar că-mi bruiază iremediabil povestea cu spiriduși, dar mă fac să mă întreb, fără speranță, oare câte exemplare dintr-o carte ar trebui să vând ca să egalez comisionul unei case de marcat. uf, tocmai s-au întrerupt, căpe unul l-a sunat nevasta, căreia i-a răspuns tandru “da, iubita”, găsesc îmbucurător că n-a răspuns “da, mami”, oricum, la fix am avut și eu timp să scriu acest status!

13 noiembrie
Clara: Mama, mă gândeam să o trimit pe colega mea, X, la cursurile tale de scriere creativă.
Eu: E talentată?
Clara: A, nu, dar scrie cu expresii frumoase.
Eu: ??
Clara: S-o ajuți să scape de ele!

20 noiembrie
Domnișoara Poimâine revine în librării!

6 citind

Foto: Cornel Brad

24 noiembrie
Am terminat cartea asta (Acasă pe drum) cu un nod în gât. Poveștile din ea, poveștile în care au intrat și cu care au trăit timp de patru ani Elena Stancu și Cosmin Bumbuț te zguduie adânc și te fac să te simți aiurea pentru micile tale probleme de sub clopotul de sticlă al middle class-ului bucureștean. Sigur, e doar un efect colateral, nu asta urmărește cartea, care e și o foarte subtilă și emoționantă poveste de dragoste între doi oameni care împart totul. Nodul în gât se dublează și mă întreb ce aș putea să-i mai întreb pe Elena & Cosmin, când ne vedem săptămâna viitoare pentru interviu, de vreme ce și-au pus deja viața în tot ce fac, scriu sau fotografiază.

30 noiembrie
de ce face o blondă glume cu rechini la radio?
pentru că #morningglory

Exarhu

4 decembrie
“Avem” teză la română:
Ce este monologul, Clara?
Când vorbește cineva și te plictisești de-ți vine să adormi!

7 decembrie
Topul căutărilor românilor pe Google în 2017 spune mai multe decât orice studiu socio-antropologic. Pendulăm năuc între (ceea ce credem că e) educație, isteria shoppingului asezonată cu feeling religios și muzică de petrecere fără număăăr.

  1. Rezultate bac
    2. Rezultate evaluare națională
    3. Stats Royale
    4. Emag Black Friday
    5. Picnic cuvânt
    6. Stela Popescu
    7. Calendar ortodox
    8. Ileana Ciuculete
    9. iPhone 8
    10. Denisa Manelista

21 decembrie
Secrete de sezon:
“Mama, să-ți spun o chestie: eu cred că multe dintre poeziile alea de la serbări sunt scrise chiar de… doamne! Serios, nu e nici un poet acolo!” (Clara, 12 ani, cu o îndelungată experiență)

26 decembrie
O după-amiază de Crăciun

Foto: Cornel Brad

Foto: Cornel Brad

 

Leave a Comment